Produsele la care puțini se gândesc că pot fi o investiție chiar mai bună decât aurul, monedele digitale sau chiar și acțiunile în cele mai mari companii ale lumii

Arta, bijuteriile, automobilele de colecție sau alte obiecte prețioase asigură plăcere estetică sau artistică, dar și randamente foarte bune, comparabile cu evoluțiile metalelor prețioase, fondurilor de investiții sau proprietăților imobiliare. Investițiile în whisky, spre exemplu, ar fi devenit la începutul pandemiei mai profitabile decât populara monedă digitală Bitcoin, acțiunile în companii din S&P 500 sau chiar și aurul, care reprezintă în general un pariu sigur în astfel de vremuri, scrie presa internațională. Care sunt investițiile din pasiune la care încep să se uite și iubitorii de frumos din România?

Dacă te gândești unde să îți investești banii în vremuri de incertitudine, s-ar putea să nu trebuiască să te uiți mai departe de pivnița ta”, scria un articol al platformei robbreport.com, tradus și pe site-ul bmag.ro.

Desigur, depinde de ce ai în pivniță – autorii articolului vorbesc despre investițiile în whisky, care se pare că devin din ce în ce mai profitabile. Potrivit indexului BC20 Whisky Cask Index, publicat în varianta britanică a publicației Times, barique-urile de whisky, evaluate la 100.000 de dolari în iulie 2018, ar fi ajuns să fie evaluate la 160.000 de dolari până la finalul lunii iunie a anului 2020. Investițiile în whisky ar fi devenit astfel mai profitabile în perioada respectivă decât populara monedă digitală Bitcoin, acțiunile în companii din S&P 500 sau chiar și aurul, care reprezintă în general un pariu sigur în astfel de vremuri. „Perioadele de turbulențe sociale reprezintă momente în care investitorii se uită mai atent la portofoliile lor și iau în calcul modalități noi prin care pot să își protejeze și să profite de economiile lor, iar această pandemie nu este diferită”, spunea Samuel Gordon, managing director al Braeburn Whisky, într-o declarație de presă citată de articolul menționat.

Cum stau însă lucrurile în România? „Că unele sticle de whisky au crescut în valoare enorm este clar, dar de multele sticle vărsate la chiuvetă nu scrie nimeni. Eu acum două săptămâni am aruncat o sticlă de Petrus din 1975, cotată de 22.000 de lei”, mărturisește, mai în glumă, mai în serios, antreprenorul Octavian Radu, cunoscut mai ales pentru înființarea lanțului de librării Diverta și care are acum în portofoliu mai multe businessuri, printre care producătorul de componente auto Flaro, firma de poștă Pink Post, plantații de afine, cât și un hotel în Sinaia. Octavian Radu, fondatorul Diverta, spune că nu investește în astfel de obiecte, fiind orientat mai cu seamă „să afle lucruri noi și să rezolve chestii”. „De aceea mă bag în tot felul de afaceri noi, care îmi dau ocazia să văd și ce este în spatele scenei și apoi îmi dă ocazia să fac schimbări și să văd efectele acestora. Aur, bitcoins, artă etc. nu sunt vreo pasiune de-a mea și nici nu cred că sunt un business pe termen lung.” La rândul ei, antreprenoarea Cristina Bâtlan, fondatoarea businessului Musette, spune că a învățat să nu se atașeze de obiecte: „Prefer să investesc în oameni și idei, mai mult decât în bunuri materiale, ele sunt consumabile și au un rol funcțional”.

Totuși, chiar dacă investitorul în produse considerate de lux sau din pasiune este discret, acesta există și în România și începe să îngroașe rândurile celor care preferă să își transfere economiile în colecții de vinuri, artă, bijuterii și chiar și automobile de colecție, după cum reiese din răspunsurile acordate de reprezentanții acestor piețe.


In vino veritas sau vinul ca obiect de artă

„De-a lungul timpului, economia mondială a cunoscut multe urcușuri și coborâșuri, perioade în care unele industrii apăreau, iar altele dispăreau. Vinul însă niciodată nu și-a pierdut valoarea în timp, cu secolele. Și dacă în unele domenii există alternative − să zicem că poți schimba o mașină pe petrol pe una electrică, atunci pentru vin e greu, dacă nu chiar imposibil să găsești o alternativă. Vinul nu prea poate fi înlocuit cu altceva. Vinul nu e o pasiune trecătoare. Odată ce îți intră în viață, devine o parte din tine: te maturizează, te rafinează și te introduce în lumea frumosului”, descrie Victor Bostan, CEO-ul Purcari Wineries, o astfel de investiție.

Că tot am pornit pe căile băuturii zeilor într-o discuție anterioară pentru Business MAGAZIN cu CEO-ul Purcari Wineries, l-am întrebat acum care sunt posibilitățile de creștere financiară pe seama acesteia.
 „Eu cred că aici sunt două momente importante de luat în considerare: primul − dacă privim vinul ca pe un business și investiție într-o afacere listată la bursă, și al doilea − dacă privim vinul ca pe un produs de consum. Dacă analizăm din perspectiva acțiunilor la bursă, companiile vinicole  reprezintă o posibilitate bună de diversificare a portofoliului de investiții, alături de companiile  clasice din domeniul utilități, petrol și gaze. Dacă privim însă vinul ca pe o investiție în produs, pot spune că acesta are un caracter și o valoare aparte pentru că ele sunt ca o operă de artă. De exemplu, dacă ați alege un vin select, cum e vinul Negru de Purcari Vintage 2015, fiți siguri că nu veți avea de pierdut. Valoarea lui crește anual constant de 2-3 ori”, explică Victor Bostan.

Amar înecat în whisky și vinuri scumpe

În mod anecdotic, vânzările în vehicule de investiții care pot fi băute au înregistrat mereu plusuri în vremuri de incertitudine, poate din cauza faptului că „oamenii vor să își înece amarul”, scriu analiștii de la The Knight Frank.

În pofida impactului economic cauzat de pandemie, wh isky-ul și vinul au înregistrat creșteri notabile chiar și în 2020.

Potrivit lui, randamentele aduse de un astfel de produs nu sunt însă doar materiale. „Vinul e un produs care te îmbogățește, în primul rând, spiritual. Este imposibil să te plictisești de vin − pentru că el e un produs viu, care are o durată de viață anumită, din momentul în care a fost îmbuteliat și până în momentul în care se deschide sticla. Fiecare regiune viticolă are un caracter deosebit, fiecare dintre cele 1400 de soiuri de struguri cultivate comercial are propriile caracteristici, unde mai punem că unele tipuri de vinuri, pe an ce trece, devin tot mai bune. Nu e cazul tuturor vinurilor, bineînțeles, dar dacă știi în ce vin să investești, nu pierzi ca în cazul fluctuațiilor de la bursă, fiindcă peste ani vei putea câștiga de până la 10 ori mai mult. De exemplu, vinul Negru de Purcari 2015, cu 6 luni în urmă, valora 400 de lei (aprox. 93 de lei), iar acum prețul său s-a ridicat la 1.800 de lei (aprox. 416 lei). Triplarea costului reflectă potențialul de maturare, precum și oferta limitată. În general vorbind, dacă se ia decizia de a investi în vinuri, recomand să se țină cont de 3 lucruri: producător, anul roadei și potențialul de evoluție. Doar în așa caz vinul poate aduce un randament real.”

De asemenea, medaliile și mențiunile vinului influențează valoarea sa peste ani. El oferă câteva exemple din portofoliul Purcari: „Negru de Purcari este un vin medaliat cu Double Gold la Decanter World Wine Awards 2020 și un vin cu potențial excelent de maturare. Un alt vin de Purcari în care puteți investi este Grand Cuvée de Purcari; puteți opta și pentru Viorica de Purcari. Peste 10 ani, aceste vinuri vor avea un gust mai complex, un caracter exclusiv și un preț mai mare.” CEO-ul Purcari Wineries oferă câteva exemple și când vine vorba despre cele mai scumpe vinuri ale lumii: „Printre cele mai scumpe vinuri din lume se numără: Taste of Diamonds 2013 cu 2,7 milioane de dolari, Screaming Eagle Cabernet Sauvignon 1992 cu 500.000 de dolari, Jeroboam of Château Mouton-Rotschild 1945 cu 310.000 de dolari. Este binecunoscută povestea vinului roșu franțuzesc, Chateau Lafitte, care era atât de vechi, încât nimeni nu mai avea curajul să-l guste și, astfel, el a devenit un vin de investiție, care s-a transformat într-o operă de artă și tot trecea de la un proprietar la altul. În 1985, acest vin s-a vândut cu 156.450 de dolari. Se spune că sticla avea inscripționată pe ea inițialele președintelui american Thomas Jefferson”.  

Cumpără românii vinuri și în scop investițional sau doar în scopuri de consum? „Din 2017 și până astăzi, în București a început așa numita „civilizare prin vin”, s-au deschis peste 10 wine baruri, iar asta înseamnă că interesul românilor față de vin crește. E și normal ca, odată cu creșterea numărului de producători și a consumului de vin, să crească și cifra celor care își doresc să investească în el. Fiecare vin de colecție este o capodoperă însăși, de aceea, eu văd investițiile în acest produs ca pe pasiune, o vocație. Povestea Purcari e despre pasiunea care s-a transformat în business, și nu invers.” În ceea ce privește propriile sale pasiuni, el spune fără ezitare: „Pasiunea mea a fost, este și va fi vinul. Obiectele de lux sunt efemere, pe când vinul e un produs viu, pe care îmi place să-l cresc ca pe propriul copil. Eforturile mele au fost și întotdeauna vor fi îndreptate spre creșterea Grupului Purcari. Mai avem mult de muncă până a ajunge la nivelul brandurilor cu renume mondial, dar cert este că suntem pe calea cea dreaptă. Îmi place că, investind în Purcari, investesc și în oameni. Mă bucur că vinurile de Purcari sunt licitate în cadrul a numeroase evenimente de caritate, unul dintre acestea a avut loc în 2019, în cadrul căruia vinul Negru de Purcari Vintage 2011 Limited Edition a fost vândut cu 10 000 de lei (aprox. 2.310 lei), iar suma dublată de către noi a mers spre donații”. Potențialul acestui tip de investiții în România este mare, în contextul în care, punctează CEO-ul Purcari Wineries, pentru noi, cei din Republica Moldova și România, vinul nu e o simplă băutură, ci o parte a istoriei, culturii și tradiției naționale. „Cred că investiția în vinuri reprezintă un soi de dorință de a păstra aceste tradiții. Cel căruia îi pasă de condițiile de păstrare a vinului nu poate să nu-i pese de viitorul acestui vin: de unde provine, de ce e atât de valoros, de ce îi scade sau îi crește prețul etc. Potențialul investițiilor depinde, în mod direct, de scopurile omului, de cunoștințele lui despre vinuri, dar și de dorința de a transmite această pasiune viitoarelor generații. Mie îmi face plăcere să investesc în vinuri: să urmăresc cum ele devin tot mai valoroase, să aud aprecierea consumatorilor și să vin mereu cu ceva nou pe piață.”



Matematica obiectelor de artă

„Avem cumpărători inteligenți și educați, care continuă să cumpere artă pentru că văd nu doar valoarea culturală, ci și un recipient de valoare financiară, în care își pot păstra banii într-o perioadă de nesiguranță. Tezaurizând în artă te aștepți ca la finalul unei crize să primești înapoi pentru acea operă de artă cel puțin aceeași valoare cu cea pe care ai transferat-o”, spune Alina Panico – PR Manager la Casa de Licitații A10 by Artmark.

Ea mai observă că investitorii, colecționarii, dar și pasionații de frumos investesc în artă pentru că aceasta reprezintă, mai ales în situații de criză, o piață sigură care nu este afectată de intemperiile vremii. „Aceștia caută o piață alternativă pentru a-și securiza banii, iar recomandările merg nu în zona investițiilor de randament, care pot să conțină note speculative, ci înspre investițiile care se apropie de zona de tezaurizare. Asta se întâmplă și valoric și fizic, ne gândim mai puțin la creșteri și mai mult la securizare, pentru că de obicei, dacă securizăm cum trebuie valoarea, urmează ulterior și creșterea. Așadar, tezaurizarea nu înseamnă altceva decât găsirea unor modalități și a unor destinații care ne pot fi de folos pentru a ne păstra valoarea economiilor, a banilor, iar arta reprezintă o formă extrem de stabilă în comparație cu băncile, spre exemplu.” Iar în binecunoscutul context care a favorizat transferarea întregii activități de vânzare de artă în mediul online, numărul de conturi active de participare deschise de colecționari sau investitori a explodat în câteva luni, triplându-se. „În medie platforma de licitații Artmark LIVE este utilizată activ de aproximativ 300 de participanți pentru fiecare licitație, atât din România, cât și din străinătate.”

Alina Panico – PR Manager Casa de Licitații A10 by Artmark: „Avem cumpărători inteligenți și educați, care continuă să cumpere artă pentru că văd nu doar valoarea culturală, ci și un recipient de valoare financiară, în care își pot păstra banii într-o perioadă de nesiguranță. Tezaurizând în artă te aștepți ca la finalul unei crize să primești înapoi pentru acea operă de artă cel puțin aceeași valoare cu cea pe care ai transferat-o.”

Potrivit Alinei Panico, în 2020, numărul investitorilor în artă a urmat un trend ascendent pe piața românească. Acest lucru se datorează și unei game largi de piese de colecție la care au avut acces – artă de patrimoniu, artă sacră, bijuterii, metale prețioase, diamante, argint, aur sau chiar vinuri, explică ea – un mix echilibrat pentru cei care caută o piață alternativă, dar sigură, pentru a-și depozita banii în vremuri tulburi. „Cu siguranță, investitorii și colecționarii au preferat forma de tezaurizare în artă pentru a-și apăra, securiza, proteja și asigura păstrarea unei valori în timp, ceea ce înseamnă că va fi acolo și peste multă vreme.”

Cum s-a văzut această preocupare a oamenilor pentru securizarea investițiilor prin artă în cifre? Potrivit Alinei Panico, media artimetică a celor mai importante 10 tranzacții prin licitație în 2020 este de 116.250 de euro, în timp ce media topului 10 per 2019 a fost de 119.000 euro, prin urmare nu există diferențe semnificative în acest interval de timp. „Însă, din punctul de vedere al volumului total de piață, calculele parțiale și provizorii indică, față de 2019, o creștere în 2020 a numărului și valorii tranzacțiilor prin licitație, cu aproximativ 20%. Raportat la dublarea numărului de licitații caritabile, într-un an care ne-a dezorientat, timorat și încercat greu, dar și la creșterea cu 20% a tranzacțiilor comerciale cu artă și obiecte de colecție – contraintuitiv probabil, pentru cei mai mulți dintre noi – putem concluziona că în momente de cumpănă, mulți români au optat mai limpede pentru valori fundamentale și durabile, precum arta, identitatea culturală, istoria națională – și, nu în ultimul rând – caritatea. Sintetizând cifrele, putem concluziona că în 2020 românul a devenit (sau a dovedit că este) cu 30% mai empatic și mai rafinat cultural”, explică detaliat Alina Panico.

Contextul pandemic a influențat considerabil piața românească de artă, pe de o parte în direcții intuibile – accent pe conectivitate online, raportarea la artă ca mijloc de tezaurizare a valorii banului, scăderea activității galeriilor de artă contemporană – dar și în direcții contraintuitive, precum creșterea unor volume brute de vânzări, comparativ cu primul semestru 2019, mai spune reprezentanta casei de licitații.

„Principalul motiv al continuării trendului crescător de piață încă din primele luni de context pandemic survine atât din lecțiile crizei economice 2008-2010, cât și din instinctele economice de a conserva valoarea banilor în recipiente sigure, în fața posibilității/probabilității unei viitoare inflații, în contextul în care statele ar încerca să facă față nevoii bugetare pe calea creșterii cantității de bani în circulație. În mod tradițional, arta de patrimoniu, aurul, metalele prețioase au jucat, de-a lungul secolelor, în situații similare, în pragul multor crize, interne ori internaționale, acolo unde și performanța financiară a emisiunilor statale este pusă sub semnul întrebării, rol de valori de refugiu, păstrând, până la regularizarea piețelor și până la stabilizarea valorii monedei, valoarea financiară a economiilor, la nivelul dinaintea crizei.”

Segmentul principal în licitațiile de artă din România a rămas arta de patrimoniu, în special creația artiștilor de importanță națională, ce concretizează în continuare cele mai mari valori de piață. Anul 2020 a oferit un nou record absolut pentru piața românească de artă: opera ,,Țărăncuță cu fuior pe cale’’ de Nicolae Grigorescu a fost adjudecată pentru suma de 220.000 de euro. Pictorul național este urmat de marii maeștri Ștefan Luchian și Nicolae Tonitza, ale căror opere, Vas cu garoafe’’ și ,,Irina’’ au fost adjudecate pentru 125.000 de euro și, respectiv, 120.000 de euro. Arta de patrimoniu a fost, în 2020, urmată de arta contemporană. Astfel, recordul pe segmentul artei contemporane a fost înregistrat de opera „Untitled” („Memory”), semnată de cel mai râvnit artist român contemporan la nivel mondial, Adrian Ghenie. Opera a fost licitată 27 de pași de licitare, vreme de 10 minute și 42 secunde de la un preț de pornire de 20.000 de euro și adjudecată pentru 110.000 de euro. În cadrul licitațiilor organizate de Casa de Licitații A10 by Artmark se regăsesc însă și piese de colecție cu prețuri conservatoare – de la 10 sau 20 de euro până la 100 sau 200 de euro.

Victor Bostan, director general Purcari Wineries: „Dacă știi în ce vin să investești, nu pierzi ca în cazul fluctuațiilor de la bursă, căci peste ani vei putea câștiga de până la 10 ori mai mult. În general vorbind, dacă se ia decizia de a investi în vinuri, recomand să se țină cont de trei lucruri: producător, anul roadei și potențialul de evoluție. Doar în așa caz vinul poate aduce un randament real.”

Care este viitorul acestor investiții în România? În privința perspectivelor de piață pentru 2021, plecând de la stadiul în care a rămas piața de artă în 2020 și reacțiile la contextul pandemic, Alina Panico spune că au în vedere câteva evoluții simțitoare, atât la nivel instituțional, cât și la cel al jucătorilor privați. „Se preconizează pentru perioada imediat următoare activarea unor forțe și motivații opuse, unele continuând din perioada anterioară, dar încetinite de criză, altele atipice, provocate de așteptări ori nevoi specifice crizei, precum: continuarea creșterii pieței – însă atipică și doar parțial organică. Preferarea tezaurizării în fața investiției, așadar a achiziției de risc minim sau zero, sigure, a numelor mari, de patrimoniu – precum Grigorescu, Aman, Luchian, Petrașcu, Luchian, Tonitza, Pallady, Baba, Bălașa etc. Totodată, se va restrânge rolul jucat de galeriile de artă, îndeosebi de cele de artă de patrimoniu și magazine de antichități, în favoarea caselor de licitații, precum și rolul jucat de galeriile de artă contemporană, în favoarea achizițiilor directe din atelierul artistului ori online din markeplace-uri dedicate.” Un alt trend se leagă de progresul digitalizării pieței de artă – pornind de la exemplul celor câtorva platforme de licitare online funcționale, se estimează că următoarea etapă de digitalizare a pieței românești de artă va consta în consacrarea unui (sau unora) mare marketplace online care să preia un rol dominant de piață în circa 2-4 ani. „O șansă de platformă de tip marketplace pentru toate categoriile de artă o vor avea și casele mari de licitație, dacă sunt avantajate de o clientelă numeroasă și un canal deja funcțional de tranzacționare online”, crede Alina Panico.

În plus, liberalizarea cadrului legislativ cu privire la artă – integrarea României în blocul comunitar va concretiza în anii următori modernizări notabile în ceea ce privește transparența inventarelor de bunuri culturale mobile ale muzeelor naționale și locale, aflate în proprietate publică, ce vor deveni accesibile atât cercetătorilor, cât și publicului larg interesat.



Un început cu turbulențe

Anul pandemiei a coincis cu primul an de activitate pentru Vikart astfel că, Luciana Stanciu, directorul acestei case de licitații axate pe arta românească modernă și contemporană descrie profilul investitorului român în artă mai ales dintr-o perspectivă aspirațională. „Investitorul în arta contemporană românească este o persoană care, indiferent de vârsta biologică, este un spirit tânăr, îndrăzneț, cu viziune, deschis la nou.”

De asemenea, crede că cei care aleg investiția în arta românească modernă și contemporană sunt persoane atrase de nou, de autentic, de valoare care are șansa să crească în timp. „Probabil că procentul celor care văd în achiziția de obiecte de artă o investiție să urce spre 40%, iar cei care sunt iubitori de artă, colecționari autentici, să se cifreze în jurul a 60%, din datele pe care le-am adunat până în prezent. În general, casele de licitații au un public fidelizat, astfel că numărul celor care cumpără frecvent în cadrul ședințelor de tranzacționare este foarte mare, aș putea mai degrabă să spun numărul celor care cumpără ocazional, și care este în jurul a trei-cinci pe licitație.”

Casa de licitații și-a început activitatea la finele anului 2019, luând astfel în „plin” acest an dificil, după cum punctează chiar Luciana Stanciu.

Luciana Stanciu, director Vikart: „Arta plastică, spre deosebire de alte domenii ale artei, a reprezentat pentru destui o oportunitate de investiție, o «soluție de criză», având în vedere că multe alte investiții – de la cele în călătorii și vacanțe la cele de entertainment –, au suferit un recul foarte mare, au fost drastic diminuate sau chiar anulate.”

„Arta plastică, spre deosebire de alte domenii ale artei, a reprezentat pentru destui o oportunitate de investiție, o „soluție de criză”, cum ați numit-o, având în vedere că multe alte investiții – de la cele în călătorii și vacanțe la cele de entertainment –, au suferit un recul foarte mare, au fost drastic diminuate sau chiar anulate.” Astfel,  suma totală a tranzacțiilor din turbulentul an 2020  a depășit jumătate de milion de euro, potrivit estimărilor Lucianei Stanciu. Cea mai scumpă dintre lucrările tranzacționate a fost o pictură în ulei semnată de Corneliu Baba la suma de 25.000 de euro. „Nu există o ierarhie a obiectelor ieftine, dar, pentru amatorii de chilipiruri avem un sfat: să se înscrie în licitații, să „vâneze” lucrările care au un preț de pornire pe potriva buzunarului lor și să liciteze, cu speranța că nu vor fi și alți doritori care, licitând, să ridice prețul respectivei lucrări, astfel putând să o achiziționeze la prețul de pornire. De asemeni pot fie să ofere cu anticipație, înaintea licitației, un preț egal măcar cu acela de catalog – ceea ce în limbaj de specialitate se numește „prebid” – și tot așa, să spere că nu îl va contracara un alt licitator, sau post licitație, să își aleagă un lot dintre cele neadjudecate, pe care îl poate achiziționa la prețul minim estimat”, îi sfătuiește ea pe cei care încep să investească în această direcție.

În ceea ce îi privește pe artiștii în care un investitor în artă aflat la început ar putea să mizeze, Luciana Stanciu spune: „Aici sunt două răspunsuri care au răspunsuri diametral opuse: cred cu tărie că toți plasticienii români pot constitui „biletul câștigător” pentru un colecționar și, dacă nu aș avea această convingere, nu m-aș fi apucat de o astfel de afacere. Avem creatori foarte talentați, au înainte un viitor promițător”.  

Însă, dacă ar fi să ofere un „ABC” al celor care abia acum pun bazele unei colecții de artă românească modernă și contemporană, are o perspectivă diferită. „Cred că ar fi bine să liciteze pentru lucrări semnate de autori consacrați, în piese care să acopere o paletă cât mai variată stilistic și tematic, de la grafică, acuarelă, pictură, sculptură la tapiserie și, după ce își realizează o „coloană vertebrală” a colecției, să se orienteze și asupra artiștilor foarte tineri. E opinia mea, nu e neapărat o rețetă profesionistă. Eu așa aș proceda!”

Arta s-a mutat în online

Piața obiectelor de artă a fost afectată de COVID-19. Potrivit unui raport citat de Knight Frank, vânzările din galerii au scăzut cu 36% în prima jumătate a anului, prin comparație cu aceeași perioadă a anului 2019. Primele trei case de licitații ale lumii – Sotheby’s, Christie’s și Philips au înregistrat scăderi de 2,8 miliarde de dolari în primele șase luni ale anului. Totuși, acestea au marcat plusuri importante în online, care a generat cu 400 de milioane de dolari mai mult în luna septembrie 2020 decât în întreg anul 2019. Tripticul inspirat de Orestia lui Eschil realizat de Francis Bacon a arătat că oamenii sunt în continuare pregătiți să liciteze digital în 2020, acesta fiind vândut în schimbul a 85 de milioane de dolari la o licitație online din New York.

Arta de patrimoniu și arta contemporană

se mențin în topul preferințelor colecționarilor și investitorilor. Referindu-ne la marii maeștri ai artei românești, îi menționăm pe Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Gheorghe Petrașcu, Theodor Aman, Theodor Pallady, Ion Țuculescu. Arta contemporană capătă, de la un sezon la altul, un interes din ce în ce mai sporit din partea colecționarilor, iar numele cele mai cotate rămân a fi: Constantin Brâncuși, Adrian Ghenie, Victor Brauner, Andrei Cădere, Corneliu Baba, Ștefan Câlția, Horia Bernea, Constantin Piliuță, Gheorghe Fikl sau Felix Aftene.

Sursa: Artmark

Și Luciana Stanciu este optimistă în ceea ce privește evoluția pieței artei și obiectelor de lux în coninuare. „Dacă ne uităm pe barometrele puse la dispoziție de publicațiile financiare constatăm că, de la aproape nimic înregistrat legal s-a ajuns la vânzări de peste 21 de milioane de euro doar pe segmentul artei – avem aceste date pentru că doar asta ne-a interesat, și pentru că nu putem să definim exact ce anume înseamnă „obiecte de lux”: de  la ceasuri și bijuterii la iahturi?!? Intră aici și investițiile în mașini rare, de colecție?”, conchide ea, retoric.  

Chiar dacă nu contestă faptul că impactul anului 2020 a marcat și piața de artă plastică, crede că acesta a existat într-o proporție mai mică decât în cazul altor domenii: „Procentul de constrângere a cifrei de afaceri a fost mai mic decât în multe industrii sau domenii ale culturii și artei, pentru că plasticienii au putut să se tranzacționeze și online, dar a fost mult mai greu, imposibil chiar, să spunem pentru interpreții de operă și balet sau actori, deși unii dintre aceștia au inițiat cu succes o serie de experimente”. Sumarizând evoluția investițiilor în artă în România, directorul Vikart spune: „Istoria domeniului este greu de scris în câteva cuvinte: să zicem că a evoluat de la „înțelegerea” scrisă între Constantin Brâncuși și văduva lui Petre Stănescu, pentru realizarea monumentului Rugăciunea, predat de autor direct în Cimitirul „Dumbrava” din Buzău, la cea mai recentă tranzacție a lui Ghenie, realizată de echipa sa de promoteri… E o distanță uriașă de la vânzarea de lucrări la negru-gri, din portbagajul mașinii sau, în cel mai fericit caz, de la ușa atelierului, la vânzarea în galerii și case de licitații. Probabil că nu realizează multă lume, dar destui artiști plastici au azi echipe care le manageriază vânzările, au reprezentați de imagine, ceea ce rescrie practic istoria tranzacțiilor de artă care se făceau odinioară „la mica înțelegere” dintre artist și cumpărător sau misit și cumpărător”. Iar pentru viitor, „cerul este limita”: „Viitorul este unul deschis și, cel mai probabil, promițător. Eu sper că omenirea va depăși cu bine și în timp cât mai scurt criza medicală, dar și pe cea economică, cel puțin la fel de periculoasă, și va reveni la drumul firesc al ei, astfel ca și vânzările de artă să aibă o șansă la o perioadă luminoasă și de succes”.


Diamantele nu sunt doar cele mai bune prietene ale unei femei

… așa cum spune binecunoscutul cântec, dar și ale investitorilor. Pentru Willy Dicu, cel care a preluat rolul de CEO al brandului românesc de bijuterii Teilor în pandemie, pasiunea se îmbină nu doar cu profesia, ci și cu investiția în obiectele prețioase, pe care mărturisește că le dăruiește „jumătății sale mai bune”: „E o categorie de produse în care am început să investesc înainte de a veni în echipa Teilor, într-un context de job în afara țării, pe o piață extrem de dinamică. Motivul? Bijuteriile pot fi valorificate destul de ușor, iar în timp prețul lor poate crește. Suplimentar, ele pot fi dăruite mai departe și purtate de întregi generații”. A început să investească în această direcție în anii 2014 și 2015, când și-a desfășurat activitatea în Rusia, într-o perioadă în care moneda locală era extrem de volatilă. „Ca să-mi asigur o parte din venituri pe termen lung, motiv împletit cu plăcerea de a face daruri frumoase, am început să achiziționez câteva seturi de bijuterii cu diamante, smaralde și safire. Din fericire pentru purtătoare, obiceiul a continuat și după revenirea mea în țară”, spune CEO-ul Teilor. Chiar dacă nu a achiziționat colecțiile de bijuterii cu gândul că le va valorifica, crede că, într-un caz nefavorabil, aceasta este o opțiune: „Am investit în bijuterii pentru componenta emoțională/sentimentală și pentru potențialul unic de legacy”.  

Willy Dicu, CEO Teilor : „Bijuteriile reprezintă accesorii perfecte pentru a completa o ținută, un mod excelent de a ieși în evidență, dar și o oportunitate de investiție. Fie că sunt din aur sau alte metale prețioase, podoabele pot oferi un randament foarte bun pe termen lung, fiind o afacere avantajoasă pentru un cumpărător.”

Pasiunea pentru bijuterii pare să își găsească corespondenți în rândul clienților Teilor, în contextul în care în 2019, cel mai recent an pentru care compania și-a comunicat cifra de afaceri, aceasta se plasa la 160 de milioane de lei. În ceea ce privește evoluția din 2020, Willy Dicu spune: „Cifrele de anul trecut ne dau mari speranțe, mai ales într-un context pandemic”. Compania a mizat în continuare pe expansiune cu unități fizice, concomitent cu dezvoltarea canalului de comerț online. „Dincolo de închiderea magazinelor în luna martie pentru o perioadă de aproximativ 3 luni, într-un timp în care vânzările se bazau 99% pe shoppingul offline, am continuat să țintim spre excelență și spre atingerea obiectivelor propuse la început de an. Fiind prima dată când am întâmpinat un context imprevizibil, generat de criza COVID-19, am avut o abordare ghidată după principiul „Atunci când nimic nu este sigur, totul este posibil”. Și pare că așa s-a și întâmplat, dacă ne gândim că anul trecut, compania a finalizat cu succes tranzacționarea unui colier cu cea mai mare valoare din portofoliul Teilor: 82.000 de euro. „Orice bijuterie confecționată din metale prețioase este o investiție pe termen lung, fiind un obiect neperisabil, care transcende timpul. În mentalitatea brandului nostru, achiziționarea unei bijuterii Teilor depășește ideea de investiție. Orice piesă care poartă marca noastră, este, în primul rând, o asociere cu o poveste de succes, cu un design deosebit și, de multe ori, unic”, spune Willy Dicu.

Vorbind însă despre aceste investiții în general, el adaugă că „Investițiile în bijuterii sunt o oportunitate excelentă de a-ți securiza o sumă mai mică sau mai mare de bani și de a te asigura că, pe termen lung, această decizie va fi una de succes”.

Când devine însă achiziția unei bijuterii o investiție? Potrivit explicațiilor directorului general al Teilor, prețul unei bijuterii este direct proporțional cu proprietățile și caracteristicile pietrelor prețioase. „Prețul crește exponențial, de exemplu, pentru un diamant solitaire, prin prisma tăieturii și procesului prin care este obținută forma sa perfectă. Putem considera o investiție într-un singur diamant atunci când caratajul este unul peste medie. De asemenea, lingourile sunt o investiție sigură. Spre exemplu, în ultimele 12 luni, aurul a avut un randament cuprins între 26% și 29%, fiind o modalitate excelentă pentru protejarea finanțelor. Urmărind îndeaproape parcursul celor două categorii –  lingourile de aur și diamantele solitare, ambele au beneficiat întotdeauna de o creștere accentuată de-a lungul timpului, cu mici fluctuații”. Bijuteriile reprezintă accesorii perfecte pentru a completa o ținută, un mod excelent de a ieși în evidență, dar și o oportunitate de investiție, conchide directorul general al Teilor: „Fie că sunt din aur sau alte metale prețioase, podoabele pot oferi un randament foarte bun pe termen lung, fiind o afacere avantajoasă pentru un cumpărător”. Mai mult decât atât însă, bijuteriile sunt obiecte de preț, atât din punct de vedere valoare, dar mai ales dintr-o perspectivă emoțională: „Pot dăinui pe viață, le putem dărui mai departe copiilor noștri; bijuteriile transced generații, important e să știm cum să le îngrijim suficient”.  



Investiții pe patru roți
 
„Dacă ar fi să îl cităm pe domnul Ion Țiriac, atunci am spune că valoarea unui automobil este atât cât anunță cineva că plătește la licitație”, spun reprezentații Țiriac Collection, cea mai mare colecție de automobile de lux nu doar din România, ci și o colecție unică la nivel european și printre puținele la nivel mondial. I-am întrebat care este valoarea acestora, cât și cum a evoluat aceasta în timp. De altfel, l-am întrebat același lucru pe Ion Țiriac, la momentul deschiderii acesteia către publicul larg, în noiembrie 2013. El spunea atunci: „După părerea mea se ridică la  valoarea exactă de cât ar oferi cineva pentru ea, e exact același lucru când te duci la o licitație și se pun anumite prețuri: este pus un preț pe un produs de 100.000 de euro, care ajunge să fie cumpărat cu două milioane de euro sau nu se vinde deloc. Nu există o cifră, nu există o valoare, pentru mine valorează foarte mult, pentru alții valorează mai puțin”. Singura referință pe care a făcut-o legată de costurile mașinilor a fost un exemplu al unui Ferrari vândut pe atunci în cadrul unei licitații pentru 55 de milioane de dolari. „Probabil că dacă l-aș fi cumpărat eu, eram într-o altă clasă în cei 500”, a declarat omul de afaceri. El a adăugat totuși că mașinile istorice reprezintă cea mai sigură investiție, dar că nu s-a gândit niciodată să le vândă.

Potrivit explicațiilor mai recente oferite de reprezentanții colecției, când discutăm despre un automobil de epocă, valoarea acestuia nu este reprezentată numai de preț, ci în primul rând de istoria pe care o are: a fost în proprietatea unei celebrități, a concurat și a obținut premii importante la concursurile de eleganță auto internaționale sau locale sau este un model de referință în istorie. În plus, pasiunea colecționarilor pentru anumite modele poate crește valoarea de piață pentru că emoția are un rol important în decizia de achiziție a mașinilor de epocă.

Țiriac  Collection găzduiește exemplare unice în lume cum ar fi 1930 Duesenberg Model J Torpedo Berline Convertible, dar și singurele exemplare din România ale unor modele precum Ferrari Monza SP2, Ferrari LaFerrari, SLR Mclaren Stirling Moss si Porsche 918. Totodată, în cadrul colecției se regăsește și un Cretors Model D Popcorn Wagon, produs în 1926, realizat de Charles Cretors. Acesta a fost conceput ca o mașină pe bază de abur cu funcția de a prăji arahide și cafea și de a prepara popcorn și castane coapte. Galeria este completată de tractorul Porsche Diesel Super S308, construit in anul 1958, model considerat o bijuterie în colecțiile auto.

Pasiunea omului de afaceri Ion Țiriac pentru automobile este cunoscută de publicul larg, însă cum a început aceasta? Potrivit reprezentanților Țiriac Collection, aceasta a debutat după ce Ion Țiriac și-a cumpărat primul autovehicul în anul 1960, un model Skoda Octavia. „De-a lungul timpului, au intrat în colecția dânsului automobile de referință pentru istoria auto, piese pe care orice pasionat și le-ar dori. Astfel, în noiembrie 2013, a fost deschisă galeria Țiriac Collection, prima colecție personală din țară”, adaugă ei. Dacă la momentul lansării, colecția reunea peste 60 de exemplare de automobile și motociclete impresionante (ale unor branduri precum Jaguar, Mercedes-Benz, Rolls-Royce, Cadillac, Ferrari, Aston Martin, Maserati, Ford, Chevrolet, Harley Davidson și Indian Scout), în prezent în galerie sunt expuse mai mult de 150 din cele peste 300 de automobile ale lui Ion Tiriac.

În spatele acestora se află povești fascinante sau foști proprietari celebri, precum Elton John (1962 Phantom V), Dean Martin (1962 Ghia L6.4 Coupé), Sammy Davis Jr.(1968 Maserati Ghibli Berlinetta), Tyron Power (1930 Duesenberg Model J), Boris Becker (1983 Ferrari 400i), Bernie Ecclestone (1937 Mercedes-Benz 540 Cabriolet), Printesa Marina, Ducesa de Kent (1952 Rolls-Royce Phantom IV Coachwork by Hooper), Felipe Massa (2011 Ferrari 599 GTO), Simona Halep (1989 Trabant 601 L; Porsche 911 Carrera 4 GTS), Ilie Năstase (1990 Vespa Piaggio T5) etc.

Cel mai vechi exponat al colectiei este un model Hurtu 3 1/2 Quadricycle, produs în anul 1899, fiind unul dintre cele doar șapte exemplare care mai există în  prezent în lume. De asemenea, galeria este singura colecție din lume care deține toate cele 7 modele Rolls-Royce Phantom ale seriei I-VII, inclusiv 2 unități din seria a IV-a, cea mai exclusivistă generație Rolls-Royce construită vreodată. Doar 18 astfel de vehicule au fost produse între 1950 și 1956 și au fost destinate, inițial, familiilor regale și șefilor de stat. Galeria are în componență și un exemplar DeLorean DMC-12, aproape nou, care a fost folosit la filmările „Back to the future”. Pe lângă acesta, colecția mai deține și alte modele care au aparut în filme celebre precum seria „James Bond”, „Fast and Furious”, „The Dukes Of Hazard”, „Goldfinger” sau „Cars”. Care este valoarea acestor repere automobilistice? „Valoarea galeriei nu poate fi estimată la această dată, fiindcă odată cu trecerea timpului, mașinile de epocă devin mult mai valoroase și mai appreciate. Valoarea este determinată de modelele din colecție, de premiile pe care acestea le-au obținut de-a lungul timpului, dar și de istoria exponatelor. De asemenea, contează și numărul de exemplare fabricate în ediție limitată. Cel mai probabil, o estimare făcută astăzi ar varia cu siguranță peste numai câteva luni”, spun reprezentanții Țiriac Collection.

Ion Țiriac: „Valoarea unui automobil este atât cât anunță cineva că plătește la licitație.”

În pofida contextului pandemic, Țiriac Collection și-a îmbogățit galeria cu modele de valoare – Ferrari Monza SP2 și Lamborghini Urus, iar în acest an urmează să primească și alte exponate, unul dintre acestea fiind Mercedes-AMG Project ONE. Colecția s-a transformat în galerie privată din dorința lui Ion Țiriac de a împărtăși acest entuziasm pentru domeniul auto publicului larg, aceasta fiind deschisă vizitelor în fiecare weekend și oricând, prin intermediul unei aplicații mobile: „Putem spune că este un proiect care-și propune să insufle vizitatorilor pasiunea pentru mașini, o parte din istoria evoluției auto regăsindu-se în colecție”. Însă, în timp ce galeria este deschisă publicului larg, având în vedere că Țiriac Collection este un proiect unic la nivel european, încă „nu putem vorbi despre profilul investitorilor din România în acest domeniu”, după cum punctează și reprezentanții colecției.

Nu putem vorbi despre ei și pentru că mulți dintre aceștia nu își dezvăluie aceste investiții din pasiune, dar, după cum spunea Ion Țiriac la momentul interviului din 2013, „Nu sunt singur în țara asta, există și alți colecționari”. Pentru cei mai mulți dintre miliardarii lumii, anul 2020 a fost cel în care averilor lor au crescut. Poate și datorită investițiilor din pasiune pe care le-au făcut de-a lungul timpului. Pentru cei care nu au alăturat numelui milioane sau chiar miliarde, dar care sunt suficient de norocoși încât să poată economisi în context pandemic, acum ar putea fi momentul ideal să înceapă investițiile inteligente în produse de lux. Opțiuni pare să existe și pentru buzunarele mai puțin generoase.

Frână pentru auotevhiculele de lux

Un număr mare de automobile de lux sunt  vândute în mod privat, însă piața licitațiilor a fost întotdeauna principalul mijloc de vânzare pentru acest sector – iar multe licitații fanion au fost anulate sau reduse în context pandemic. În ceea ce privește prețurile, acestea au ajuns la un platou. Totuși, a existat activitate pe acest segment și s-au înregistrat inclusiv recorduri când a venit vorba despre vânzări, cum a fost în cazul unui Bugatti 59, care s-a vândut în schimbul a 12,7 milioane de dolari.