Pregătiți-vă de încetinirea creșterii economice și de înghețarea pieței forței de muncă

România beneficiază de o creștere economică susținută de aproape 30 de luni, adică doi ani și jumătate. Statistic, pe medie, salariile au crescut cu aproape 30%, dar aici sunt diferențe mari. Sunt sectoare unde salariile stagnează sau chiar au scăzut și sunt industrii care beneficiază de creșteri susținute.

De asemenea, au crescut salariile mici, prin majorarea salariului minim pe economie de la 750 de lei la 1.250 de lei.
În iulie 2008 scriam în Business Magazin un articol legat de supraîncălzirea economiei României, de un ritm care nu poate fi susținut, pentru că în spate nu vine nimic.

Titlul articolului de atunci era „Temeți-vă că v-ați putea pierde jobul și n-o să vă găsiți altul în aceleași condiții“. În septembrie 2008 începea oficial criza, iar din ianuarie 2009 România era lovită din plin. Întâi au scăzut salariile mai mari din sectorul privat, între 20% și 50%, au urmat reducerile de personal, în 2010 au venit tăierea salariilor la stat și o nouă reducere de costuri în toată economia.

Pierderile de joburi de atunci – un milion; nici masa salarială nu s-au recuperat în totalitate până acum, de la 56 de miliarde de euro am ajuns numai la 52 de miliarde de euro, după ce, în 2010, valoarea tuturor salariilor plătite în România coborâse la 48 de miliarde de euro.

Analiștii economici se pregătesc să anunțe încetinirea creșterii economice pentru anul viitor. UniCredit estimează că de la 4,1% creștere în 2016 România va scădea la un ritm de 3,1% în 2017. Măsurile fiscale – creșterea salariului minim pe economie, reîntregirea salariilor, reducerea TVA – și-au epuizat efectele și este puțin probabil ca economiei să i se dea un nou impuls fiscal.

Creșterea economică din ultimii doi ani și jumătate s-a bazat în principal pe consum și mai puțin pe investiții și pe noi locuri de muncă. Firmele investesc prudent și nu se mai aruncă așa cum făceau în perioada de boom. De asemenea, într-un sector nu toate companiile își majorează afacerile, ci unele cresc mai mult, iar altele scad.

În lipsa unor investiții noi, în lipsa unor poziții nou deschise, piața muncii îngheață, directorii de HR încercând să rezolve problemele interne fără să pluseze pentru a nu dezechilibra organigramele actuale. Deși este o cerere mare pe piața de IT, cred că piața românească se îndreaptă spre atingerea potențialului maxim de salarizare în condițiile actuale de structură. Conform datelor statistice, salariul mediu din IT este de 5.100 de lei (1.200 de euro). El ar mai putea crește dacă apar joburi cu o valoare adăugată mult mai mare, iar România nu a ajuns din păcate la astfel de comenzi. La polul opus, salariile din hoteluri și restaurante, cele mai scăzute din România – 1.200 de lei – nu cresc, cu toate că turismul românesc are o perioadă bună.

Toată lumea este precaută în privința viitorului și nu vrea să riște, de aceea ne îndreptăm spre un blocaj de investiții în economie în sectorul privat. În cazul în care această încetinire a creșterii economice va fi bruscă, companiile își vor revedea organigramele interne și vor încerca să facă un fine tuning de restructurare. Cei care au fost angajați în criză poate vor fi „împinși“ să ia locul celor seniori, pentru a se reduce bugetele salariale sau pentru a nu le crește. Creșterea economică nu este uniformă în toată țara, ci numai în orașele mari, și de aceea multă lume nu vede plusuri în portofel sau pe card. Noile poziții care apar necesită alte skill-uri, iar cei seniori nu vor vrea să se reconvertească așa ușor.

În ciuda unei piețe fierbinți de HR în orașele mari și în zonele limitrofe, piața nu abundă în foarte multe joburi noi, mult mai bine plătite. Cei care găsesc „creșteri salariale de 30-50%“ sunt excepții, nu regula. Această încetinire a creșterii economice care va urma nu va lovi precum criza din 2008-2009-2010, dar va strânge din nou bugetele, cardurile și va răcori puțin încrederea în viitor care intervenise în ultimii doi ani și jumătate.

Brexitul va determina revizuirea investițiilor și bugetelor multinaționalelor din întreaga lume, cu efecte și în România. Câțiva analiști spun că Brexitul este o oportunitate pentru România de a atrage noi investiții. Dar, din păcate, în ultimii opt ani, patru în criză și patru pe plus, nu am pregătit terenul pentru o astfel de oportunitate, așa că nu avem ce să oferim mai mult decât oferim acum: salarii mici comparativ cu ceea ce livrăm.