Poveștile tinerilor din România care au desoperit o modalitate de a câștiga bani fără să fie nevoie să meargă la serviciu sau să fie angajații cuiva

Spre deosebire de corporatiștii parcă trași la indigo pe care îi întâlnești la vremea prânzului în preajma mallului Promenada, îmbrăcați smart casual și cu badge-ul atârnat negreșit la gât, freelancerii alcătuiesc un altfel de peisaj. Pe cât de diferite sunt domeniile în care lucrează, pe atât de diferite sunt și poveștile, ținutele, agendele și pasiunile celor ce au ales să „agațe în cui” legitimația de birou pentru a se dedica full time hobbyurilor transformate în meserie.

Potrivit datelor Eurostat, România ocupă un loc fruntaș în topul țărilor europene cu cea mai mare rată a persoanelor care lucrează pe cont propriu, respectiv 17% din populația ocupată, fiind depășită doar de Grecia (30%), Italia (22%) și Polonia (18%).

Mulți dintre cei care au ales să lucreze ca freelanceri, după ce au primit „votul publicului”, devenind suficient de cunoscuți în industria în care activează, au decis să îmbine și meseria de antreprenor cu cea de liber- profesionist, pornind mici businessuri conexe, mai ales că cele două, în unele cazuri, sunt relativ înrudite. Iar când vine vorba de diversitate, freelancingul nu are limite.

Pentru a afla mai multe despre cum o duc freelancerii români, cât câștigă, cu ce se ocupă și ce i-a determinat – cel puțin pe unii – să renunțe definitiv la statutul de angajat, am intervievat câteva persoane din diferite domenii, de la care am aflat, printre altele, că uneori confortul unui salariu constant care îți intră regulat pe card la data fixă e poate mai mare decât cel oferit de un regim de lucru flexibil, pe cont propriu, în care totuși ești direct responsabil de veniturile lunare pe care le obții, dar că satisfacția unei libertăți de exprimare neîngrădite, de pildă, compensează din plin acest compromis. Cu ce provocări vine, așadar, statutul de freelancer în România?

Cititi aici povestile oamenilor