Povestea unui dezastru: De la o creștere economică de 5%, direct în pragul falimentului național

Starea precară a companiei de energie deținute de guvernul sud-african demonstrează modul în care proasta gestionare a activelor statului poate rezulta într-o factură pe care o vor plăti generațiile viitoare.

De la zilele de glorie din anii 2000, când creșterea economică trecea de 5% pe an, economia a fost lovită de două recesiuni, iar datoria suverană a Africii de Sud s-a triplat, potrivit Bloomberg.

Aproape în fiecare zi iese la iveală un nou aspect de corupție în cadrul statului, ratingul țării este la pământ, iar surplusurile bugetare au fost înlocuite de deficite adânci.

Dincolo de aceste problema, se situează compania Eskom Holdings, care furnizează 95% din energia țării. Adusă în pragul colapsului total, Eskom a avut nevoie de un bailout de 4,9 miliarde dolari din bugetul național – o cheltuială a statului care forțează guvernul să își reducă plafonul de cheltuieli.

Cu toate acestea, președintele companiei, Jabu Mabuza, sugerează că suma nu ar fi suficientă și că ar fi fost nevoie în total de circa 8 miliarde dolari pentru a a plăti angajații și pentru a ține becul aprins, în contextul în care sistemul are nevoie de reparații, iar cetățenii trec des prin pene de curent.

„Plătim pentru trecut, pentru cei nouă ani de pierderi”, spune Colin Coleman, CEO-ul diviziei pentru regiune de la Goldman Sachs. „Sud-africanii vor plăti aceste greșeli pentru multe generații”.

Guvernul gândește în prezent o serie de măsuri pentru a ajuta Eskom, precum reducerea costurilor la trei unități ale producătorului, a anunțat Pravin Gordhan, ministrul pentru Entități Publice.

„Toată lumea știe că Eskom este o entitate absolut esențială pentru viitorul economiei noastre”, spune el.

Dar cum a ajuns Eskom la datorii de 30 miliarde de dolari?

Fondată în 1923, compania a construit în principal centrale pe cărbune, iar în șase decenii a reușit să ajungă al patrulea cel mai mare furnizor de energie din lume.

Când supremația minorității albilor s-a încheiat în 1994, capacitatea Eskom era mai mult decât dublul capacității impuse de normele internaționale.

Șapte ani mai târziu, Eskom a fost numită compania de energie a anului de către Financial Times, iar cele 78 de unități de producție erau considerate a fi în bune condiții de funcționare.

Însă până în 2005 Africa de Sud a început deja să aibe probleme cu capacitatea de producție, după ce guvernul a subestimat nivelul cererii din piață și a amânat investițiile în capacitățile noi de generare.

Dezastrul a început pentru Eskom cu adevărat în 2007 când Zuma a început să capete putere politică. El a devenit președinte în 2009.

Până în 2019, după ce Zuma a fost dat jos de la conducerea țării, mai multe anchete au scos la iveală că Eskom a fost epicentrul unor scheme complexe de evaziune fiscală, prin care mai mulți apropiați ai președintelui s-au bucurat de sute de milioane de dolari din banii plătitorilor de taxe.

Între timp, numărul de angajați din compania statului a crescut cu o treime, la 48.628 de persoane. Între 2007 și 2019, în timp ce capacitatea de producție a crescut doar cu 7%, volumele de vânzare au crescut doar cu 3%.

În tot acest timp, prețul electricității a crescut de aproape cinci ori, iar datoria companiei a crescut de zece ori.

„Eskom este un simbol al situației de astăzi din Africa de Sud, o combinație de potențial imens, afectat de o serie lungă de decizii proaste de management”, spune Roland Henwood, lector în științe politice în cadrul universității din Pretoria.

Trezoreria Națională consideră acum Eskom cea mai mare amenințare la adresa finanțelor țării. Însă declinul care a intervenit în timpul conducerii lui Zuma nu a afectat doar compania. Și alte entități ale statului, printre care South African Airways, operatorul național, compania de armament Denel SOC, și compania media de stat se numără printre victimele corupției și a deciziilor proaste.