Povestea uneia dintre puținele afaceri începute în perioada lui Ceaușescu și care face profit și în zilele noastre

Povestea Petromidiei a început în perioada socialistă și a continuat cu drumul către capitalism. Rafinăria A trecut prin crize financiare sau crize politice, dar a reușit de fiecare dată să rămână în picioare. Petromidia a supraviețuit.

Intrând pe platforma Petromidia, puține sunt lucrurile care să-ți sugereze că te afli în mijlocul unui proiect cu o vechime de doar patru decenii. Milioanele de tone de oțel care formează labirintul de țevi și instalații par să existe acolo dintotdeauna. Pe alocuri, clădiri noi din sticlă punctează faptul că Petromidia a trecut prin multe transformări, ajungând azi să fie privită ca una dintre cele mai performante rafinării din Europa.

„Eu lucrez de 41 de ani și sunt martorul ocular al evoluțiilor pozitive din 1979 și până astăzi”, povestește Alexandru Nicolcioiu, unul dintre cei care au ajutat la ridicarea rafinăriei. El a fost director al rafinăriei din 1979 până în 2007 și ocupă, în prezent, funcția de adviser al CEO-ului KMG International, Zhanat Tussupbekov. „Dacă ar fi să facem o comparație între 1979 și 2019, sunt practic două lumi paralele. Nimeni nu își poate închipui cum era atunci, când erau atât de multe probleme și era atât de greu doar să menții funcționarea, față de cum este astăzi, când suntem complet automatizați, suntem pe pilot automat.”

Petromidia este în prezent cea mai mare rafinărie din România, precum și una dintre cele mai moderne și complexe din regiunea Mării Negre. Rafinăria este operată de Rompetrol Rafinare, care mai are în portofoliu Vega Ploiești, cea mai longevivă unitate de prelucrare – funcționează de aproape 120 de ani – dar și divizia de petrochimie, unicul producător de polimeri din țară.

Compania este deținută de KMG International (54,63%; direct și indirect) și de statul român prin Ministerul Energiei (44,69%). Rompetrol este principala marcă a KMG International, grup deținut de KazMunayGas, compania națională de petrol și gaze din Kazahstan. Cu 6.000 de angajați, KMG International Group activează în zona Mării Negre și Marea Mediterană, fiind prezentă în 11 piețe principale. Rompetrol are peste 1.100 de stații de distribuție a carburanților în patru țări.

Istoria Petromidia începe însă în 1975, odată cu semnarea decretului de înființare a Întreprinderii Socialiste de Stat Combinatul Petrochimic Năvodari. Un nume lung pentru ambiții mari.

La mijlocul anilor 1970, zona din jurul orașului Năvodari era practic o mlaștină. La acel moment 6.000 de oameni trăiau în Năvodari; spre finalul anilor ’80 numărul ajunsese la 26.000, iar astăzi populația se apropie de 40.000.

Combinatul petrochimic urma să aibă o capacitate anuală de prelucrare de 3,5 milioane tone de țiței, la standarde ridicate pentru acea perioadă. Pentru construcția rafinăriei a fost nevoie să se recupereze din mare 37 de hectare de teren. Timp de patru ani, între 1975 și 1979, lucrările s-au derulat în ritm alert, pentru dezvoltarea unei rafinării care să se integreze în planul general de la acea vreme. Lucrările la combinat au durat 13 ani și la ridicarea rafinăriei au pus umărul 5.000-6.000 de oameni.

Prima instalație a fost pornită în 1979 – cea de distilare atmosferică; cu timpul, rafinăria a început să introducă în fluxul tehnologic tot mai multe instalații, inclusiv pe cele din Divizia de Petrochimie. De altfel, astăzi, Petromidia este unicul producător național de polietilene și polipropilene.
În anul 1989, Petromidia reușea pentru a doua oară să depășească pragul de 3,6 milioane de tone de materii prime procesate – era capacitatea proiectată cu aproape 15 ani înainte și care integra Petromidia într-o rețea de rafinării menită să proceseze, cumulat, peste 30 de milioane de tone în fiecare an. A venit apoi anul 1990, iar transformările prin care trecea România au generat efecte serioase asupra sectorului industrial. Combinatul Petrochimic Midia a devenit Societatea Comercială Petromidia, 70% dintre acțiuni fiind deținute de Fondul Proprietății de Stat, iar 30% de Fondul Proprietății Private. Rafinăria a trecut prin momente grele, salvarea venind în anul 1992.

Atunci, Petromidia a avut posibilitatea să acceseze un credit de 50 de milioane de dolari garantat de către guvernul României și de către Banca Națională. Acești bani au ajutat la modernizarea unei părți din rafinărie și la retehnologizare, transformând rafinăria într-un obiectiv de mare importanță.

A urmat un moment de cotitură pentru Petromidia: după ce e trecută de guvern pe o listă a societăților ce trebuie lichidate, în 1998 Fondul Proprietății de Stat decide să scoată la vânzare pachetul de 65,3% deținut la rafinărie. În ianuarie 1999, semnează un contract cu o societate din Turcia, prin care turcii acceptau să plătească peste 470 de milioane de dolari pentru acțiuni și investiții; compania rezistă însă doar câteva luni la Petromidia. În cele din urmă, Petromidia s-a privatizat, pachetul majoritar de acțiuni fiind preluat în anul 2000 de Grupul Rompetrol.

În 2008, în urma unor investiții de peste 40 milioane dolari, Rompetrol Rafinare începe producția de benzină Euro 5; pentru prima dată în istorie, Petromidia depășește pragul de 4 milioane de tone de țiței procesat.

Trecerea la carburanți de calitate superioară a fost realizată în mai multe etape: după modernizările făcute la începutul anilor 1990, rafinăria a început să producă din 1996 carburant Euro 2. La patru ani distanță, din Petromidia au plecat carburanți Euro 3, iar în 2005 a fost atins standardul de calitate Euro 4. În 2007, anul preluării de către KMG International, Petromidia a început să livreze intern carburanți Euro 5, cu doi ani înainte de impunerile Comisiei Europene. Pasul a fost realizat ca urmare a măririi volumelor reactoarelor de peste trei ori. Carburantul Euro 5 (sub 10 părți de sulf per milion) este îmbunătățit și optimizat constant, ca urmare a modernizării instalațiilor din rafinărie.

De la preluarea Rompetrol de către KazMunayGas, au fost realizate investiții totale de peste 1,6 miliarde de dolari. Din această sumă, aproximativ un miliard de dolari a fost direcționat către Petromidia, iar cel mai amplu proiect, în valoare de aproximativ 450 de milioane de dolari, a vizat modernizarea și creșterea capacității procesate anual.

Acest moment definitoriu pentru Petromidia s-a consemnat în 2012, odată cu finalizarea programului de creștere a capacității de la 3,5 milioane de tone la 5 milioane de tone pe an. Valoarea totală a investițiilor a fost de 380 de milioane de dolari, iar numărul companiilor implicate în proiect a fost de 280.

Patruzeci de ani mai târziu

„Rafinăria Petromidia este, practic, inima activității noastre la nivel de grup. Se bazează pe stâlpi extrem de importanți, care îi dau practic eficiența pe care o vedem cu toții astăzi: un acționar extrem de puternic, care a fost alături de grup de la bun început în momentele grele și care este alături de rafinărie și astăzi; o echipă de specialiști unde se îmbină tinerețea cu maturitatea, unde se îmbină elanul cu entuziasmul; gradul de modernizare a rafinăriei, modul în care s-a investit – logic și anticipând mișcările de piață; nu în ultimul rând, extrem de important, poziționarea geografică a Petromidia”, subliniază Cătălin Dumitru, director de trading al grupului KMG International. „Este elementul cheie pentru grupul nostru și aș îndrăzni să spun chiar pentru economia națională, pentru că Petromidia reprezintă una dintre porțile de intrare a materiilor prime din industria energetică românească și este de asemenea o rampă extrem de importantă pentru activitatea de export.”

El spune că „această organizație complexă” funcționează de câțiva ani la un ritm extrem de înalt. „În ultimii ani, peste 51 de milioane de tone de țiței – pentru că rafinăriile acestea trebuie hrănite, dacă îmi permiteți metafora – au fost aprovizionate prin propriile facilități de descărcare. După cum știți, rafinăria beneficiază de un port mobil în largul mării, țițeiul vine descărcat de pe vapoare pe o conductă submarină de aproape 10 kilometri și care alimentează neîntrerupt, de peste 10 ani de zile, activitatea rafinăriei noastre într-un mod eficient.”

Cătălin Dumitru explică faptul că portul poate primi vapoare cu până la 160.000 de tone, iar ritmul de descărcare – zi și noapte, atunci când este cazul – ajunge până la 7.000 de metri cubi pe oră. „Toate aceste investiții au fost făcute în mod judicios, au costat peste 120-130 de milioane de dolari la vremea respectivă, împreună cu facilitățile de descărcare. Rafinăria produce și produce bine; prin capacitatea pe care o avem astăzi, putem teoretic să acoperim pste 60-70% din nivelul pieței românești, din punctul de vedere al cererii de combustibil, întrucât este o piață liberă, este un joc al importului și al exportului.”

În afară de distribuția realizată în România, prin intermediul propriei rețele de distribuție a Rompetrol, compania comercializează importante cantități de produse albe pentru diverși beneficiari și exportă masiv în țările în care există prezență Rompetrol – Bulgaria, Moldova, Georgia. „Exportăm în țările din jurul bazinului Mării Negre – Ucraina, Turcia – sunt produse de calitate europeană și care fac cinste activității din rafinărie”, spune Cătălin Dumitru. „Mai mult, prin rafinăria Vega suntem singurii producători de bitum, suntem producători de solvenți, produse cu o căutare importantă pe piață și care sunt comercializate pe teritoriul țării și în export. Toate aceste activități contribuie din plin la o angajare judicioasă a forței de muncă, contribuie din plin la degajarea unor impozite și taxe extrem de importante pentru funcționarea corectă a economiei românești. Planurile pe care grupul nostru le are stabilite în continuare și care vor duce la o mărire a producției, la o susținere a calității vor contribui din plin la dezvoltarea economică a regiunii și a grupului nostru.”

Evoluția rafinăriei devine evidentă când privim asupra modului în care a evoluat producția: aproximativ 26 milioane de tone între 1979 și 1989, ca parte a unui sistem centralizat de aprovizionare cu materii prime și de comercializare a produselor finite; 23,2 milioane de tone între 1990 și 2000, pe fondul tranziției la economia de piață; 22,6 milioane de tone între 2001 și 2007, odată cu alinierea la standardele obligatorii și crearea propriei rețele de distribuție de carburanți în România și în regiune; 51 milioane de tone între 2008 și 2018 după investiții importante pentru modernizarea și creșterea capacității de rafinare.

KMG International este deținută de Compania Națională de Petrol și Gaze din Kazahstan, KazMunayGas. În România, pe lângă Petromidia și Vega Ploiești, KMG International operează și o vastă rețea de distribuție a carburanților. Anul trecut, rafinăria din Năvodari a înregistrat 11 noi recorduri operaționale, printre care producția de benzine (1,36 milioane de tone) și producția de motorine (2,75 milioane de tone). „Petromidia este un pilon de dezvoltare a României, este un pilon de dezvoltare a sistemului de prelucrare din Kazahstan, pentru că atât rafinăria noastră cât și cele trei din Kazahstan sunt practic integrate, colaborăm în ceea ce privește schimbul de experiență”, adaugă Alexandru Nicolcioiu. „Nu sunt mulți petroliști în lume, dar petroliștii sunt oameni puternici, sunt oameni devotați.”

Viitorul Petromidiei: Investiții de miliarde de dolari

Petromidia este, cu siguranță, unul dintre cele mai importante active ale grupului Rompetrol și chiar ale KazMunayGas. Kazahii au investit sume semnificative atât în rafinăria de la Năvodari, cât și în celelalte unități operate, iar planurile de viitor includ investiții de ordinul miliardelor de dolari.

Aniversarea a patru decenii de existență a fost așadar marcată atât de amintirea momentelor prin care a trecut rafinăria, cât și de prezentarea intențiilor pentru următoarea perioadă – în acest caz ani, nu decenii.

Industria energetică este un sector în care investițiile sunt mari, de milioane sau sute de milioane de euro, iar interesul tuturor părților implicate este ca acestea să genereze ulterior profit într-un mod sustenabil.

Pentru a facilita aceste investiții, KazMunayGas și statul român au înființat Fondul de Investiții în Energie Kazah-Român în cea de-a doua parte a anului trecut. Mai exact, asocierea s-a realizat între KMG International și Societatea de Administrare a Participațiilor în Energie (SAPE), deținută de Ministerul Energiei. Fondul a fost înființat conform prevederilor memorandumului de înțelegere dintre statul român și KMG International. Fondul kazah – român preconizează un nivel investițional de aproximativ 1 miliard de dolari pe o durată de 7 ani.

Contribuția KMG International la capitalul fondului este de 150 milioane de dolari, iar o parte din aceasta, contribuția statului român în valoare de 30 milioane de dolari, va fi achitată de către KMG International. KMG International deține 80% din acțiunile fondului, iar statul român 20%. Principala prioritate a fondului vizează dezvoltarea proiectelor energetice, contribuind, astfel, la dezvoltarea sectorului energetic din România, precum și la consolidarea securității energetice a țării prin diversificarea surselor de aprovizionare cu petrol și la consolidarea unui climat investițional favorabil în România.

Unul dintre proiectele vizate de fondul mixt de investiții se referă la construcția unei centrale de cogenerare (de producere combinată de energie electrică și termică) pe platforma Petromidia, în parteneriat cu Uzina Termoelectrică Midia. Centrala de cogenerare va avea capacitatea de a alimenta cu energie atât orașul Năvodari, cât și rafinăria Petromidia. Valoarea investiției se ridică la 120 de milioane de dolari și se estimează că proiectul va fi finalizat în patru ani din momentul demarării. Centrala termică în cogenerare ar urma să aducă o scădere a costului energiei electrice atât pentru rafinăria Petromidia, cât și pentru orașul Năvodari, potrivit reprezentanților KMG International.

Un alt proiect se referă la extinderea cu aproximativ 80 de stații a rețelei de benzinării pe piața locală. Noile stații vor fi dezvoltate prin investiții de tip greenfield, suma totală estimată ridicându-se la 100 de milioane de dolari.

În ceea ce privește extinderea pe alte piețe, Alexei Golovin, chief legal and corporate affairs la KMG International, a declarat recent că „există o strategie pas cu pas. Cu alte cuvinte, nu se intenționează achiziționarea unei rețele în altă țară, pentru că asta ar îngreuna atingerea potențialului maxim în statele în care Rompetrol activează deja. „În România încă trebuie să atingem o cotă de piață de 20%, a adăugat Golovin. El s-a referit la planurile companiei pentru următorii 3-5 ani. În 2020, Rompetrol intenționează deschiderea a 20 de noi stații de alimentare, fiecare dintre acestea având un cost de 1-1,2 milioane dolari.

Tot în cadrul unei conferințe de presă ținute cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la înființarea Petromidia, Alexei Golovin a declarat că s-a analizat posibilitatea de a crește capacitatea de procesare până la aproximativ 10 milioane de tone pe an, iar costurile s-ar ridica la aproximativ 2 miliarde de dolari. Golovin nu a oferit un termen exact legat de începerea efectivă a lucrărilor sau de durata lor.

Inițial, pentru 2019, la nivelul Rompetrol Rafinare fusese aprobat un buget de investiții de 63 de milioane dolari, din care peste 50 de milioane dolari urma să fie folosiți pentru lucrări de imbunătățire, mentenanță și conformare la principalele instalații din Petromidia.

2018, anul recordurilor

Petromidia a înregistrat 11 noi recorduri operaționale, printre care niveluri istorice la materiile prime procesate, produse petroliere obținute, randamentele produselor albe, producția de benzine și motorine, combustibilul pentru avioane și gradul de utilizare a capacității de rafinare.
Entitatea care operează rafinăria, Rompetrol Rafinare, a continuat și în prima jumătate a acestui an să își majoreze rezultatele operaționale; astfel, volumul total de materii prime procesate la nivelul rafinăriei Petromidia a depășit în perioada ianuarie – iunie pragul de 3,1 milioane de tone. Estimările reprezentanților KMG International arată un volum total procesat, la finalul anului, de peste 6 milioane de tone, ceea ce ar reprezenta un nou record.

Indepedent de activitatea operațională, rezultatele financiare ale Rompetrol Rafinare au fost influențate semnificativ de evoluția factorilor externi. Volatilitatea contextului global, fluctuațiile ridicate ale cotațiilor de piață la materiile prime și produsele finite, presiunea semnificativă asupra marjelor de rafinare și deprecierea monedelor locale în raport cu dolarul (moneda de referință pentru țiței și produsele petroliere) au condus la rezultatele în scădere. În acord cu evoluția cotațiilor la tiței și produse petroliere, cifra de afaceri brută consemnată de Rompetrol Rafinare a înregistrat o reducere de circa 4%, până la un nivel total de peste 2,5 miliarde dolari în primele șase luni ale anului, față de 2,6 miliarde dolari în perioada similară din 2018.

Pe fondul extinderii segmentului de distribuție a carburanților pe plan intern, dar și al cererii de produse petroliere, compania și-a majorat în prima jumătate a anului cu 10% livrările în România, aceasta fiind și principala sa piață de desfacere. În același timp, diviziile de rafinare și petrochimie au reușit să exporte aproape 1,4 milioane de tone de produse petroliere, în ușoară scădere față de volumul exportat în perioada similară a anului trecut. În primul semestru al anului, Rompetrol Rafinare a virat peste 728 milioane dolari către bugetul de stat. În 2018, aportul companiei la buget s-a ridicat la 1,5 miliarde dolari.

În ceea ce privește zona de rafinare, compania a realizat o cifră de afaceri brută de 2,15 miliarde dolari în primul semestru al anului, în scădere cu aproximativ 4% comparativ cu semestrul I din 2018. Pe de altă parte, profitul operațional a fost înjumătățit în prima jumătate a acestui an la aproape 38 de milioane de dolari, ca urmare a marjei brute de rafinare în scădere cu peste 38%. În perioada ianuarie – iunie, rafinăria Petromidia și-a îmbunătățit rezultatele operaționale, ajungând la 3,1 milioane de tone materii prime procesate și un randament al produselor albe obținute de 86,2%. De asemenea, a fost atins un record istoric în ceea ce privește producția de carburant pentru aviație (Jet A1), ca rezultat al optimizărilor, rețetei îmbunătățite și minimizării nivelulul de jet în amestecurile de motorină.

În prima jumătate a acestui an, vânzările de carburanți au înregistrat creșteri semnificative pe plan intern, de la 1,08 milioane de tone în primul semestru din 2019, la 1,19 milioane de tone în aceeași perioadă a acestui an. În acceași perioadă, rafinăria Petromidia a obținut circa 2,43 milioane tone carburanți, din care peste 67% au fost carburanți diesel și cel special pentru aviație – jet A1.

Unul dintre motivele cărora li se datorează evoluția pozitivă a Rompetrol Rafinare este procesul de implementare a primei etape a Advanced Process Control (APC), o soluție digitală care va permite îmbunătățirea activităților de producție din rafinăria Petromidia Năvodari. Cu un cost estimat de circa 4 milioane dolari, APC este un soft complex de control predictiv al instalațiilor și al fluxurilor operaționale și urmărește identificarea punctelor optime pentru creșterea capacităților, îmbunătățirea calității produselor, reducerea consumului de energie și un control mai strict al parametrilor-cheie. Programul de implementare a APC la nivelul întregii rafinării a fost împărțit în patru etape importante în funcție de complexitatea fluxurilor tehnologice, termenul de finalizare a acestuia fiind finele lui 2020.