Povestea uneia dintre cele mai puternice femei din energie. De ce a renunțat la antreprenoriat șefa Nuclearelectrica

Daniela Lulache este o femeie de carieră. Te lămurești de acest lucru destul de repede după ce o cunoști, din acel ansamblu de mesaje, gesturi și priviri greu de descris, dar ușor de înțeles, din știința de a spune – nu mereu, ci doar când trebuie – „nu”, din felul cumpănit în care își alege cuvintele și își exprimă ideile.

A terminat ASE, în urmă cu două decenii, și visa să lucreze în comerțul exterior, un domeniu la modă în acea perioadă. A prins în facultate trecerea de la comunism la capitalism, iar comerțul exterior era o dovadă a libertății și a deschiderii dobândite atunci de societatea românească. „Ulterior părea că e foarte important să lucrezi în zona financiar-bancară. Cert este că nu mi-am dorit deloc să lucrez în finanțe, deși am terminat facultatea de finanțe și am lucrat mare parte din cariera mea în acest domeniu. Apropo de cine sunt eu, sunt un om care a constatat, în timp, că trebuie să fac bine tot ceea ce nu am vrut să fac.”

Primul job a fost de contabil la întreprinderea de transporturi turistice auto, iar primul salariu de 1.200 de lei, unul dintre cele mai mici salarii care existau pe piață la acel moment. „La acest job am renunțat, următorul a fost businessul meu, o firmă de contabilitate, iar primul client a fost un coleg de facultate. După aceea, am deschis cu soțul meu un alt business. Ne-am gândit că putem aduce aici produsele Disney, dar s-a dovedit că nu este chiar așa. Drepturile de autor erau foarte scumpe, iar România s-a dovedit nepregătită la ora aceea să plătească produse licențiate real și corect, competiția era cu produsele chinezești, iar prețurile nu puteau fi comparate. N-a fost cea mai bună afacere a noastră.”

În acel moment s-a terminat și „cochetăria” cu zona antreprenorială. Cu doi copii mici, a decis să își ia o slujbă „de la 9 la 5″, iar soțul să rămână în zona antreprenorială. „Nu mi-a ieșit, niciodată nu am reușit să am un job 9 to 5, dar am constatat că mă simt mult mai bine în organizațiile mari, care pot avea un alt fel de impact decât cele din zona antreprenorială.”

LECȚIA 1: CRIZA DE SUPRACREȘTERE

A început să lucreze într-o organizație relativ mică, în investment banking. Se numea Expandia și era o bancă de investiții cehească. „Era o perioadă în care în partea asta de lume descopeream investment bankingul, prin 96 sau 97. Expandia nu cred că mai trăiește acum decât în Cehia, iar lecția pe care am învățat-o de la ei se numește criza de supracreștere. Creșterea trebuie să fie și ea controlată, trebuie să știi întotdeauna în ce etapă ești, pentru că s-ar putea să crești spectaculos și să nu faci față creșterii.„ A avut trei interviuri pentru ocuparea postului, cu analistul-șef, CEO-ul și country managerul. „E un job de care sunt foarte mândră, pentru că noțiunea de investment banking atunci am întâlnit-o. M-am gândit: cu câtă contabilitate știu ar trebui să pot să fac și analiză financiară, informația este acolo; s-a dovedit că este așa pentru că la un interval de 6 luni am devenit analist-șef, iar la un an după aceea country manager și singura femeie membru în boardul companiei-mamă.„

Prima tranzacție la care a lucrat a fost cea prin care AIG a intrat acționar în Luxten. Cum lucra pe atunci un investment banker? „Era o plajă mare de clienți potențiali și te duceai din ușă în ușă.„

După Expandia s-a mutat la Erste, divizia din România, care a existat până la finalul anilor ‘90. Formal, a mai existat o perioadă, dar a fost unul din momentele dramatice ale acestei industrii, care aproape dispăruse. Rămăseseră doi sau trei jucători în piață.

La sfârșitul anilor ‘90, investment bankingul nu traversa cea mai fericită perioadă și a urmat o nouă schimbare de direcție în carieră. „Din punctul meu de vedere, în perioada aia commercial bankingul era în expansiune. AVAB a fost trecerea de la investment banking la commercial banking, apoi Raiffeisen, apoi Fondul Proprietatea. La Raiffeisen m-am ocupat de restructurare și recuperare.„