Povestea tribului unde copiii văd sub apă la fel ca delfinii: oamenii de știință sunt uimiți!

În insulele Mării Andaman și pe coasta de vest a Thailandei trăiesc mici triburi numite Moken, cunoscuți și ca nomazii de mare. Copiii lor petrec cea mai mare parte a zilelor în apă, căutând hrană. Tocmai de aceea au căpătat o abilitate originală –  pot vedea foarte bine sub apă.

În 1999, Anna Gislen de la Universitatea din Lund, Suedia, investiga diferite aspecte ale vederii, când un coleg i-a sugerat să studieze caracteristicile celor din tribul Moken. „Petrecusem trei luni într-un laborator întunecat, așa că m-am gândit <<de ce să nu merg mai bine în Asia>>”, a declarat ea. Așadar, Gislen împreuna cu fetița sa de șase ani au plecat spre Tailanda, unde s-au integrat în comunitățile Moken pe care le-a studiat. 

La prima apariție a fluxului, copii s-au aruncat în apă și au început să vâneze hrană, cu ochii larg deschiși, spune cercetătoarea. Uimită, Gislen s-a hotărât să facă un experiment pentru a determina cât de clar pot vedea acești copii subapă, lucru pe care l-au acceptat ca pe o joacă. Copiii trebuiau să intre sub apă să-și așeze capetele pe un panou. De acolo puteau vedea un card pe care erau trasate niște linii, fie verticale sau orizontale. Odată ce au privit cardul, se întorceau la suprafață pentru a raporta ce direcție aveau liniile. S-a dovedit că acești copiii moken au putut vedea de două ori mai bine decât copiii europeni, care au efectuat același experiment la o dată ulterioară.

Există două modalități prin care se poate îmbunătăți viziunea sub apă: îți poți schimba forma cristalinului, care se numește adaptare, sau îți poți face pupila mai mică, crescând astfel adâncimea câmpului. „În mod normal, atunci când ești sub apă, totul este atât de neclar încât ochiul nu încearcă să se acomodeze, fiindcă nu este un reflex normal”, a declarat Gislen. „Dar copiii moken sunt capabili să facă ambele lucruri- pot să-și facă pupilele mai mici și pot să-și schimbe forma cristalinului. Focile și delfinii se adaptează similar”, a adăugat ea.

Gilsen a avut ocazia să testeze și câțiva adulți în același mod, iar aceștia nu au demonstrat nicio abilitate deosebită sub apă – lucru care explică de ce adulții din trib prind cea mai mare parte a hranei  pescuind cu sulița la suprafața apei. „Odată cu înaintarea în vârstă, lentilele noastre devin mai puțin flexibile, deci este de înțeles de ce adulții își pierd capacitatea de adaptare a vederii sub apă”, spune Gislen.