Povestea românului care a facut carieră în Noua Zeelandă, Australia si Africa de Sud și s-a întors în România la conducerea unei firme ce vinde tractoare

George Stanson este un român pasionat de rugby, pentru care acasă este în Australia, unde s-a ocupat de înființarea și dezvoltarea unei companii  daneze. Cariera sa l-a purtat prin Danemarca, alte țări nordice, iar apoi  în emisfera sudică, unde compania pentru care lucra nu avea activități.  A ajuns în Noua Zeelandă doar cu un card în buzunar, fără niciun fel de informații sau contacte, și a construit de la zero o firmă care s-a extins apoi în Australia, Japonia și Africa de Sud. Acum coordonează de la București activitatea unuia dintre cei mai mari producători mondiali de tractoare. Fără falsă modestie, spune că a reușit în viață.

“E greu de cuantificat o zi de muncă, pentru că lumea e haotică, în sensul bun al cuvântului. E posibil să nu se întâmple nimic de luni până joi iar vineri să am pe masă un deal de 10 milioane de euro, pe care trebuie să-l rezolv până seara la 5“, spune George Stanson, business manager pentru România, Bulgaria, Croația și Serbia pentru Case IH & Steyer Balkans.

Vorbește relaxat și exuberant, în biroul său cu doi pereți de sticlă și vedere spre lacul Herăstrău; când a venit, în urmă cu șapte ani, la conducerea operațiunilor locale, a ales mai întâi biroul și apoi locuința, la o distanță de cinci minute de mers cu mașina. În puține cuvinte, activitatea lui se poate rezuma la vânzarea de tractoare, produse peste hotare. Filiala pe care o conduce a realizat anul trecut o cifră de afaceri de 86 de milioane de euro, România reprezentând 38%, pentru că are cea mai mare suprafață agricolă. Pentru anul în curs, „toate previziunile arată bine. Dar noi trăim o ruletă rusească permanentă în agricultură. A fost un an fantastic și anul trecut, până când au venit ploile, fix la vremea recoltei“.

Acum, de pildă, fermierii au nevoie de 2-3 săptămâni de căldură, pentru a demara lucrările. „M-aș bucura cu un plus de 15%, la 10% aș avea o grimasă în colțul gurii.“ Acum echipa numără încă șase oameni, iar firma lucrează cu opt dealeri și distribuitori pentru mărcile Steyer și Case IH. Rețeaua locală de dealeri este dezvoltată în parteneriat cu cel mai mare vânzător al Case IH de pe glob, Titan Machinery, care are o cifră de afaceri anuală de 1,7 miliarde de dolari din vânzarea de utilaje agricole. Americanii doreau să se extindă, iar Europa de Est, exact zona coordonată de Stanson, este cea în care au făcut primii pași peste granițele SUA.

În totalul afacerii Case IH & Steyer Balkans, partea de after sales este foarte importantă, și ajunge, împreună cu vânzările de piese, la 40-45% din cifra de afaceri. „Evoluția fermierului român vizavi de puterea tractoarelor este rapidă, sunt fermieri care au trecut în unul sau doi ani de la un tractor de 200 CP la unul de 700 CP, or neamțul și francezul au făcut asta în 25 de ani.“ Vârful de gamă al portofoliului firmei este un tractor de 700 CP, cu șenile, care au aderență în solul ud, pe care nici nu-l tasează, ca să distrugă plantele. Prețul acestui tractor este de 250.000 de euro și Stanson spune că în martie a vândut patru la Timișoara, către doi fermieri. Un astfel de produs, argumentează el, nu poate fi vândut arătând câteva flyere. „I-am dat unuia dintre ei, Mateiu Corvin, un tractor pentru o săptămână, de probă, iar apoi mi-a dat telefon, «Vreau două». End of story.“

Oamenii coordonați de Stanson constituie echipa de suport, „cu funcțiunea ca atunci când clientul este ultranemul-țumit de ceva să discute cu sursa, adică noi, care încercăm să rezolvăm cu importatorul sau dealerul. Oamenilor le place chestia asta foarte mult. Dar nu răspund la 100 de fermieri pe zi, pentru că nu am timp“. Echipa lui Stanson se ocupă, spune el, de toate aspectele afacerii, de la activități de marketing, demonstrații în câmp, la training pentru operatori, training comercial, service, piese de schimb și aspecte comerciale ale firmei.

Cariera lui Stanson este însă atipică față de cea construită de alți manageri care coordonează companii pe plan local. „A fost un tren mare de tot care vine în gară“, își începe povestea Stanson. Absolvent al Institutului Agronomic, de for-mație zootehnist, a fost unul dintre cei trei români selectați de o delegație daneză, formată din oameni de afaceri și politicieni. „Scandinavii au un mod foarte aparte de a face afaceri. Mai întâi își educă oamenii după care își deschid afacer-ile, nu invers.“ La acel moment, studenții nu știau detalii despre proiect, ci doar că niște danezi fac recrutări, iar selecția a fost bazată pe trei teste distincte. Primul a fost de psihometrie, „nu avea nimic de a face nici cu meseria, nici cu ce în-vățasem, cu nimic. Ne întrebau, de pildă, ce credem că se va întâmpla, în 27 de ani, în locul cutare. Ca să vadă cum gândim proactiv, global“.