Povestea omului care controlează o rețea de peste 20.000 de restaurante si 160.000 de angajați

Howard Schultz, născut la 19 iulie 1953, este CEO-ul și președintele Starbucks Corporation, rețeaua formată din peste 23.000 de cafenele răspândite în întreaga lume, cu venituri de 14,8 miliarde de dolari și aproximativ 160.000 de angajați. Schultz s-a născut într-o familie săracă de evrei din cartierul newyorkez Brooklyn.

Era un sportiv talentat, excelând la baschet și fotbal american, astfel că în 1970 a reușit să obțină o bursă de studii la universitatea Northern Michigan, fiind primul din familia sa care urma colegiul. A absolvit cinci ani mai târziu și a obținut o licență în comunicare.

“În copilărie simțeam că mă aflu de cealaltă parte a baricadelor. știam că oamenii din partea cealaltă au mai multe resurse, mai mulți bani, familii mai fericite. Simțeam nevoia să mă cațăr peste gardul care ne despărțea și să realizez ceva ce părea imposibil celorlalți. Poate am o cravată și un costum acum, dar nu am să uit niciodată de unde vin”, spunea Schultz într-un interviu anterior acordat tablodiului britanic Mirror.

Și-a început cariera ca vânzător de electrocasnice pentru Hammarplast, o companie care vindea aparate de cafea europene în SUA. A avansat până la postul de director de vânzări, poziție din care a observat la începutul anilor ’80 că o mare parte din venituri erau generate de o mică rețea de magazine din Seattle, Washington, cunoscută atunci drept Starbuck’s Coffee Tea and Spice Company. ”Când am intrat în magazin pentru prima dată – știu că sună siropos – dar chiar m-am simțit acasă, iar produsul părea că îmi vorbește“, rememorează Schultz momentul în care a intrat în Starbucks, în 1981.

Firma exista de aproximativ zece ani, doar în Seattle, fondată de Jerry Baldwin, Gordon Bowker și vecinul lor, Zev Siegl. Cei trei prieteni au fost și creatorii logo-ului răspândit acum în toată lumea. La un an după întâlnirea sa cu fondatorii Starbucks, în 1982, Schultz a fost angajat ca director al operațiunilor de retail și de marketing pentru compania aflată în creștere și care, în acel moment, vindea doar boabe de cafea, nu și cafea preparată. Ideea ca Starbucks să vândă și cafea preparată i-a venit lui Schultz în timpul unei călătorii la Milano în care a observat numărul mare de cafenele de la fiecare colț de stradă.

Entuziasmul lui de a crea un lanț de cafenele nu a fost împărtășit însă și de fondatori. La insistențele sale, proprietarii i-au permis totuși să deschidă o cafenea într-un nou magazin care urma să fie deschis în Seattle. Spațiul, inaugurat în 1985, le-a adus sute de clienți zilnic. A fost totodată locul creării unui nou sortiment de cafea preparată și a fost introdus un nou cuvânt în rândul băutorilor de cafea din toată lumea: cafe latte. Succesul cafenelei nu a fost însă suficient pentru a demonstra fondatorilor că direcția indicată de Schultz era cea potrivită. Ei nu voiau să crească atât de mult, iar Schultz, dezamăgit, a părăsit Starbucks în 1985 și și-a deschis propriul lanț de cafenele, Il Giornale, care i-a adus rapid succes.

Doi ani mai târziu, cu ajutorul unor investitori privați, a cumpărat Starbucks în schimbul a 3,8 milioane de dolari și a realizat fuziunea între cele două companii. Schultz a fost nevoit să ducă din nou o muncă de convingere, de data aceasta ca investitorii să creadă că americanii sunt dispuși să cumpere la prețuri ridicate o băutură pentru care obișnuiau să plătească 50 de cenți. Din cauza neînțelegerilor cu ei, Schultz a demisionat în 2000 din poziția de CEO al Starbucks.

Opt ani mai târziu, s-a întors însă la conducerea companiei, care se străduia să rămână pe linia de plutire. De la întoarcerea lui Schultz, valoarea companiei a ajuns să fie de patru ori mai mare, ajungând la o cifră de afaceri de 14,8 miliarde de dolari, potrivit rezultatelor publicate anul trecut. Schultz continuă să extindă rețeaua la nivel global, a deschis cafenele în Vietnam, India și, se va extinde în curând și în Myanmar.

Afaceristul, cu o avere estimată la 2,1 miliarde de dolari,  investește, prin intermediul unui fond de investiții, și în companii precum Pinkberry, Lululemon, eBay și Groupon.