Povestea omului care a construit una dintre cele mai importante afaceri din România. Are o rețea de 42 de magazine și 8100 de angajați

Ca angajat, Dragoș Pavăl nu a avut șefi care să știe să-l aprecieze. Acum, la mai bine de 20 de ani după ce a fondat propria firmă, de numele său se leagă o întreagă serie de superlative. Nu este doar apreciat, ci și cel mai admirat manager din mediul privat de afaceri, în 2015, este cel mai important retailer român, dar și cel mai putenic antreprenor. Pavăl, care spune franc că nu-i place să vorbească despre el, povestește cum a ajuns aici și ce planuri mai are pentru afacerea pe care o vede păstrată în familie, generație după generație.

Tot ce am construit am făcut împreună“, spune Dragoș Pavăl referindu-se la fratele său, Adrian Pavăl, care s-a implicat în 1993 în afacere. „Suntem firi complementare și ne potrivim ca o mănușă unul cu celălalt. Ne înțelegem bine, avem reguli clare pe care le-am stabilit, nu au existat situații în care să avem certuri, să ne amenințăm, chiar dacă am avut și discuții aprinse“, spune antreprenorul băcăuan care a primit în 2015 cel mai mare număr de voturi din partea mediului de afaceri din România.

Pavăl spune că foarte multe firme antreprenoriale din România s-au stins din cauza problemelor dintre asociați. „Am observat la mulți dintre cei cu care am interacționat că în momentele în care le mergea foarte bine, în loc să fie concentrați să-și consume energiile pentru a dezvolta mai departe firma, porneau discuții de la lucruri banale și ajungeau să se certe și să împartă tot ce construiseră până atunci, fără să bănuiască că individual nu vor mai reuși. Sunt excepții, dar cei mai mulți nu au mai reușit.

Fiecare credea că e pionul principal și că singur poate avea cel puțin același succes și de multe ori s-a dovedit că nu e așa. În cazul nostru, eu cred că fratele meu este pionul principal. Nu știu ce crede el, dar ne înțelegem“, spune Dragoș Pavăl, vorbind la interviul acordat după semnarea parteneriatului cu Comitetul Olimpic Român. Întrebat cum își împart responsabilitățile, Pavăl spune râzând că lucrurile sunt clare: „El câștigă banii și eu îi cheltui. El se ocupă de partea operațională a afacerii, eu mă axez de dezvoltare, investiții, marketing și sunt «interfața» cu exteriorul“.

La 23 de ani de la momentul în care a ales să încerce aventura antreprenoriatului, Pavăl controlează Dedeman, o afacere cu 42 de magazine, 8.100 de angajați și vânzări care se vor plasa anul acesta în jurul a 4 miliarde de lei. Întrebat de momentul în care ajunge la pragul de un miliard de euro, antreprenorul spune că acesta nu este un scop în sine, „nu cred că are nimeni drept obiectiv să ajungă la un miliard de euro. Pe termen mediu vrem să ne consolidăm poziția în piață, să acoperim țara bine“. Planul său este să ducă rețeaua la 50 de magazine și spune că este probabil să mai adauge câteva, de dimensiuni mai mici, în orașele care au potențial.

În mod firesc, dezvoltarea ar fi trebuit să se încheie anul viitor. „Avem resursele necesare, dar e mai greu pe final. Înainte, când în același timp căutam terenuri în 15 orașe pentru a face magazine, dacă nu găseam într‑un loc cumpăram în alt oraș, dacă nu îl autorizam într-un loc, demersurile erau în grafic pentru un alt șantier“, explică Pavăl motivul pentru care acum sunt mai puține opțiuni pentru investiții iar anul acesta a deschis doar trei noi spații. Bugetul de investiții alocat pentru 2015 este de 90 de milioane de euro din fonduri proprii, dar, explică Pavăl, „ne rămân resurse“. Investiția pe magazin diferă de la un caz la altul, în funcție de costul terenului sau dimensiunea spațiului; pentru cel mai recent deschis, la Timișoara, inaugurat în urmă cu mai puțin de două săptămâni, cheltuiala totală s-a plasat la 17 milioane de euro, incluzând achiziția terenului, fondul de marfă, construcția și amenajarea magazinului, care are 15.000 mp.

Or pentru un spațiu de 11‑12.000 mp investiția se plasează la 10-12 milioane de euro, în funcție de teren și de calitatea lui. „Sunt situații în care trebuie să îngropăm 1 milion de euro sau chiar mai mult în pământ, fundații, piloni, piloți, pentru ca magazinul să fie stabil.“

Ce se va întâmpla când toată țara va fi acoperită? „Ieșim peste granițe, dar nu ne asumăm riscuri, învățăm de la cei care s-au extins în afara țării lor și au pierdut și ce au avut în țara de origine. Nu vom face această greșeală.“ Primul pas va fi în Moldova de peste Prut, pentru ca Dedeman să învețe ce înseamnă să opereze un magazin în afara țării, având totuși câteva avantaje.

Pe de o parte riscurile sunt mai mici, pentru că afacerea va fi gestionată de la sediul din Bacău. În plus, nu va fi nevoie de un depozit logistic dedicat, pentru că magazinul din Moldova poate fi aprovizionat tot din Bacău. „Pe de altă parte vom vedea ce înseamnă frontiera, alte mentalități. Am tot studiat regiunea, avem niște concluzii dar nu vi le pot spune“, spune Dragoș Pavăl. Una peste alta, băcăuanul nu dorește să cumpere o altă rețea, chiar dacă spune că sunt afaceri de vânzare, „dar nu sunt compatibile cu noi. În România nu e necesar să cumpărăm ceva, pentru firmă îmi doresc să rămânem eu și echipa noastră echilibrați și cu picioarele pe pământ“.

DE LA ANGAJAT LA ANGAJATOR

Unul dintre momentele cheie în dezvoltarea afacerii, spune băcăuanul, a fost în 1992. Terminase facultatea de informatică în 1990 și primise repartiție – deși avusese loc revoluția, până la finalul lui 1990 a mai funcționat sistemul de repartiție a absolvenților – la o fabrică de confecții, la centrul de calcul. A stat la fabrică doar câteva luni, pentru că, argumentează Pavăl, „nu puteam face mare lucru acolo. Era un centru de calcul preistoric și când am venit cu o propunere să schimbăm calculatorul străvechi cu PC-urile care apăruseră deja, le folosisem în facultate și învățasem să lucrez cu ele, a existat o reticență absolută“. A făcut o propunere șefului său, care nu a reacționat, iar apoi s-a adresat superiorului acestuia, directorul economic. Începând din a doua zi, atitudinea șefului său direct s-a schimbat radical, îl trimitea după ziare și îl încuraja să plece să-și viziteze soția care era încă studentă, numai să nu mai stea pe la birou. „Am decis să plec, nu aveam nicio perspectivă să fac ceva concret acolo, eram plătit degeaba.“