Povestea lui Richard Whitney, omul care a ajuns șeful Bursei din New York cu bani împrumutați de la părinți

Doi ani mai târziu, cu bani împrumutați de la familie, și-a cumpărat un loc în cadrul Bursei din New York. După ce s-a căsătorit cu Gertrude Sheldon Sands, în 1916, a fost susținut de socrul lui, președinte al clubului social Union League Club. Whitney a devenit astfel membru al mai multor cluburi sociale elitiste ale orașului și a fost numit chiar trezorier al New York Yacht Club. În 1919, a fost ales membru al consiliului de guvernare al New York Stock Exchange și la scurt timp a fost numit vicepreședinte al acesteia.

Pe 24 octombrie 1929, piața de acțiuni a ajuns în cădere liberă, iar operațiunile de la Bursa din New York se desfășurau în stare de panică. Până la prânzul acelei zile, rămasă în istorie drept „Joia Neagră„, 11 investitori importanți s-au sinucis. La 1 p.m., mai mulți bancheri de pe Wall Street, printre care Thomas W. Lamon, șeful Morgan Bank, și Albert H. Wiggin, președintele Chase National Bank, s-au întâlnit pentru a găsi o soluție.

L-au ales pe Whitney să acționeze în numele lor într-o mișcare ce avea să oprească prăbușirea pieței. Cu resursele bancherilor, Whitney a intrat la NYSE și a plasat o licitație pentru achiziționarea unui număr mare de acțiuni în compania U.S. Steel, la un preț cu mult peste cel al pieței. A plasat apoi oferte similare pentru acțiunile unor companii de renume, iar acestea au oprit căderea pieței și au adus stabilitate.

Aceasta a fost însă temporară, iar piața s-a prăbușit în următoarea săptămână, marți; brokerii de pe Wall Street au fost copleșiți de comenzile de vânzare de miercuri. Richard Whitney a decis ca a doua zi bursa să fie deschisă târziu, iar la sfârșitul zilei a hotărât să o închidă până luni, sperând că investitorii se vor calma astfel. În primăvara lui 1930 a fost ales președinte al New York Stock Exchange.

Chiar dacă era recunoscut ca un geniu al finanțelor, Richard Whitman a făcut mai multe investiții speculative și a avut pierderi masive, pentru care a fost nevoit să împrumute de la fratele lui, care ocupa o poziție importantă în cadrul Morgan Bank, dar și de la alți prieteni.  Pentru a-și acoperi pierderile a furat fonduri de la New York Stock Exchange Gratuity Fund, de la New York Yacht Club, unde era casier, dar și 800.000 de dolari în obligațiuni de la socrul lui.

O anchetă din 1938 a scos la iveală toate ilegalitățile pe care le făcuse. Compania lui a intrat în faliment, el a fost închis la Sing Sing, unde s-a dovedit un prizonier model și a fost eliberat condiționat după trei ani și patru luni. I s-a interzis însă implicarea în afaceri cu acțiuni și a trăit o viață liniștită în Far Hills, New Jersey, până la moartea sa din 1974.