Povestea lui Mohammad Murad, omul care a adăugat cuvântul ȘAORMA în limba română: Banii nu trebuie să te ridice undeva unde nu mai simți nimic

Mohammad Murad a venit în România în 1982 din Liban ca să studieze medicina și a ajuns după 30 de ani să fie unul dintre cei mai mari hotelieri din țară. El spune că veni­turile celor șase unități de cazare din lanțul Phoe­nicia pe care antre­prenorul le deține pe litoral se situează între 15 și 20 mil. euro. Cifră ce îl poziționează potrivit datelor ZF pe prima poziție în topul celor mai puternici antreprenori din turismul de la Marea Neagră. De asemenea, Murad și familia sa au afaceri și în domeniul imobiliar, mai dețin produ­cătorul de conserve Mandy Foods și lanțul de restaurante Springtime. Cu toate acestea, medicul neurolog Mohammad Murad vorbește mai puțin despre bani și mai mult despre fericire, milă și dragoste.

IMEDIAT DUPĂ REVOLUȚIE, care l-a prins medic la spitalul Colentina, Murad s-a apucat să facă mici afaceri și, încă de la început, relația lui cu statul a fost puțin mai încordată. Mai întâi a deschis o terasă în Regie, în 1990, dar într-o zi l-a vizitat primarul de atunci al sectorului 6, beat, și i-a aruncat toate scaunele și mesele în Dâmbovița. “Am fost foarte supărat, dar un prieten român mi-a zis că aici există o vorbă potrivit căreia orice șut în fund e un pas înainte. În Liban nu există proverbul ăsta. Atunci am înființat cu un român o firmă de import, care se numea Pisica Neagră. Românul a plecat cu toate actele și banii. De atunci, pe unde merg, dacă trece o pisică neagră mă întorc din drum”, își amintește Murad.

A urmat o a doua firmă, numită Prometeu. “Dacă nu iei vreo trei țepe, nu ești om de afaceri. Prima țeapă a fost Pisica Neagră și a doua Prometeu, prin care am făcut vreo cinci magazine în țară și apoi m-am trezit că asociatul meu, tot român, a luat ștampila și a trecut spațiile pe numele lui”, spune omul de afaceri.

MURAD A AJUNS ÎN ROMÂNIA ÎN 1982 PENTRU STUDII, iar primii trei ani de medicină i-a făcut la Iași, după care și-a continuat studiile la București.”În acei ani România era foarte interesantă, toți oamenii se purtau ca și cum ar ascunde ceva și ar spune jumătate din cât pot spune. Erau foarte îngândurați, lipsiți de inițiativă, dar pe un fond pozitiv. Din prima zi nu m-am simțit străin în România. Primii trei ani de facultate i-am făcut la Iași, care e un oraș superb și cu o cultură specială. Exista, față de astăzi, o mai bună pregătire a studenților. După trei ani de Iași am venit la București”, a adăugat el. Revoluția l-a găsit lucrând ca medic stagiar la secția de neurologie de la spitalul Colentina. A apucat să practice meseria de medic doar doi ani, dar spune că medicina l-a ajutat foarte mult în afaceri, pentru că a aplicat același mod de gândire pentru toate problemele pe care le-a avut pe parcursul anilor. Când ai o problemă, crede Murad, înseamnă că există o cauză care a dus la ea, apoi apar simptomele problemei, fie că e afacere sau relație interumană, sau relație cu statul. Odată stabilit diagnosticul, trebuie aplicat un tratament pe măsură, pe care să-l poți urmări și să ai o prognoză favorabilă.

CHIAR ȘI ÎN TIMPUL STUDIILOR, Murad a făcut mici afaceri în București, aducând “una-alta” când venea din Liban. Omul de afaceri povestește că familia sa avea în Beirut o fabrică de confecții. “Suntem nouă frați, toți am făcut școli, iar trei sunt în România și restul în Liban, Canada și Australia. Am avut o educație de acasă, fără de care cred că e greu să te poziționezi și în afaceri, iar cea mai bună afacere pe care am făcut-o în ultimii 20 de ani e că m-am autoeducat.”

Crede că cel mai rău lucru care i se poate întâmpla este să inițieze un proces împotriva altui om de afaceri sau altei persoane și spune că grupul pe care îl conduce este printre puținele cu peste 1.000 de angajați care au un număr de procese foarte mic. “Niciodată n-am uitat că sunt medic și că fără milă și bun-simț nu poți să fii corect. Am niște valori pe care nu am vrut să le schimb – am făcut afaceri de zeci de milioane, am câștigat poate într-o zi și 100.000 de euro, și 200.000 de euro sau un milion, dar niciodată nu m-am simțit mai bine decât atunci când am operat, nu mâna întâi, un copil de 14 ani care venise cu peritonită. A trebuit să dau o șpagă de 20 de dolari atunci la spital ca să-mi dea mai mult ser fiziologic, ca să spălăm mai bine copilul. Pe vremea aceea erau cantități limitate de ser pentru fiecare operație. După operație, mama copilului m-a luat în brațe și i-am spus că e totul perfect, iar când am refuzat șpaga de la ea a început să plângă și atunci a țipat la mine doctorul să iau cadoul.

Era vorba de o pungă de cafea, am luat-o ca să liniștesc mama și a doua zi a fost un moment superb când m-am întors la spital și l-am văzut pe acel pacient în picioare și o mamă care avea o lacrimă de bucurie. Nu am uitat să fiu om și niciodată nu voi uita. Banii niciodată nu trebuie să te ridice să ajungi undeva unde nu mai simți nimic”, explică Murad.