Povestea femeii care vinde unul dintre cele mai iubite produse românești: "Este, cred, unic în istoria brandurilor europene"

A intrat în mediul de afaceri în anul 1993, rețeta succesului, fiind, potrivit unui interviu acordat anterior Business Magazin, „oamenii de calitate, compoziția magiunului și banii pentru utilaje și producție”. În prezent, cea mai mare a timpului i-l ocupă dezvoltarea afacerii: „Trist dar foarte adevărat, NU mai este timp pentru nimic. Nerespectarea legislației din România conduce la un dezastru în viața personală. Ce mi-ar plăcea? Lectură, turism, bucătăreală”, mărturisește cu sinceritate antreprenoarea, referindu‑se mai degrabă la activitățile pe care i-ar plăcea să le facă în timpul liber.

În ceea ce privește implicarea reprezentanților mediului de afaceri în societatea, Bibiana Stanciulov este la fel de tranșantă. „Care reprezentanți?! Demagogie multă, interese de grup. Suntem cazul autentic care prin păstrarea independenței politice și financiare are de suferit în fiecare moment al existenței. Este, cred, unic în istoria brandurilor europene, modul în care se încearcă «linșarea» noastră prin lipsa de atitudine față de furtul de imagine. Toponimul Topoloveni a fost protejat de noi prin Indicație Geografică Protejată, pentru procesarea legumelor, fructelor și cerealelor. Acum, acest toponim este folosit, la limita penalului, de către un concurent neloial – foarte agresiv – sub privirea îngăduitoare și nepăsătoare a autorităților.”

Ea subliniază că lucrurile se pot schimba simplu prin respectarea legii și a răspunderii magistraților. „Pentru încălarea dreptului de proprietate intelectuală ar trebui respectată aceeași legislație ca și la oricare alt drept al proprietății.” Bibiana Stanciulov punctează și trei decizii principale pe care le-ar lua dacă ar fi pentru o zi președinte, deși „probabil că nu am respectat implicațiile directe ale președintelui, dar ar fi hotărâri benefice poporului nostru: 1. Respectarea tradiției autentice pentru asigurarea existenței poporului român. 2. Legea răspunderii magistraților. 3. Interzicerea tăierii pădurilor.”