Povestea FASCINANTĂ a fondatoruil L'Oréal. Din ce organizație SECRETĂ se spune că face parte și ce legături a avut acesta cu NAZIȘTII

Potrivit Business Insider, inițierea în această organizație ar fi avut loc în jurul unei mese acoperite cu steagul francez. După ce jurau să rămână credincioși și să păzească secretele societății și conducerii ei, noii inițiați își ridicau brațele și recitau jurământul: “Ad majorem Galliæ gloriam” – Pentru o mai mare glorie a Franței. Participanții la acest ritual nu erau niște anonimi. Mulți dintre ei erau oameni de afaceri bogați, ofițeri militari de rang superior sau membri ai societății bine conectați. Aveau putere.

Aveau bani. Erau fasciști, sau cel putin simpatizanți. Unii erau naționaliști care fuseseră convinși că o invazie comunistă era iminentă. Alții au căutat să răstoarne Republica și să instaureze propriul guvern autoritar. Pentru a-și atinge scopul, acești bărbați au planificat să-și folosească resursele considerabile pentru a răspândi frica în toată Franța și în afara ei. Au bombardat fabrici și, mai târziu, sinagogi. Au creat conexiuni cu dictaturi străine. Stocurile lor de arme și muniții creșteau, la fel și numărul cadavrelor. Societatea secretă nu a avut nicio urmă de regret față de uciderea inamicilor politici și a trădătorilor, așa cum istoricii Annette Finley-Croswhite și Gayle K. Brunelle detaliază în cartea “Crimă în metrou: Laetitia Toureaux și Cagoule în Franța anilor 1930”. Întreaga poveste pare un scenariu de film politic, dar este exact ceea ce s-a întâmplat în Franța în anii tumultoși care au precedat cel de-al doilea război mondial.

Societatea secretă se numește Comité Secret D’Action Révolutionnaire – sau Comitetul Secret al Acțiunii Revoluționare (CSAR). Când crimele lor s-au revărsat în sfera publică, presa i-a pus numele de La Cagoule sau Gluga. Grupul nu ar fi fost capabil să efectueze o astfel de serie de acte de violență fără sprijinul financiar al unui număr de industriași. Unul dintre ei a fost aproape cu siguranță fondatorul L’Oréal, Eugène Schueller, un farmacist devenit antreprenor care a făcut o avere după ce a inventat un nou colorant pentru păr, potrivit Business Insider. L’Oréal a refuzat să comenteze convingerile fondatorului companiei.

Creșterea lui La Cagoule demonstrează caracterul volatil, mocnit al politicii franceze între cele două războaie mondiale. Iar faptul că Schueller a apărut nevinovat după ce a cultivat o campanie teroristă mortală demonstrează puterea bogăției și influenței. Totuși, ce are de-a face fondatorul uneia dintre cele mai renumite companii cosmetice din lume cu toate aceste crime? Schueller provenea din clasa de mijloc, ca fiu al unui proprietar de patiserie. El a studiat chimia și „a dat lovitura” în 1908 când a dezvoltat o nouă formulă de colorare a părului, încercând de multe ori colorantul pe propriul păr. A numit noul produs L’Oréal.

Înainte de a fi atras de fascism, a „cochetat” cu socialismul și francmasoneria. În ciuda faptului că a fost un francez naționalist, Schueller a vorbit cu admirație despre Germania nazistă și chiar a lăudat “dinamismul” lui Adolf Hitler. El a criticat idealurile franceze tradiționale de libertate, egalitate și fraternitate ca fiind “copilărești”, potrivit Business Insider. Opiniile lui Schueller – împreună cu grămada de bani – ar fi făcut din fondatorul companiei un aliat atractiv pentru Eugene Deloncle. Deloncle era un radical de dreapta, care anterior aparținea mișcării conservatoare Action Française. Deloncle a fost cel care la înființat pe La Cagoule în jurul anului 1935. Grupul s-a organizat ca o armată, cu echipe mici de șapte bărbați și grupuri mai mari, de 12 bărbați. Misiunea sa a fost ambițioasă: să răstoarne a treia Republică Franceză și să înființeze un stat autoritar de dreapta.

Deloncle s-a împrietenit cu Schueller și l-a recrutat să se alăture grupului. Schueller a donat fonduri cauzei și a găzduit întâlniri în sediul L’Oréal. Istorici precum Brunelle și Finley-Croswhite sunt de acord că este foarte probabil ca acesta să fi susținut societatea dinainte de război. Scrierile lui Schueller indică cu siguranță că a împărtășit multe dintre sentimentele naționaliste, antisemite și anticomuniste ale grupului.

Unii membri ai lui La Cagoule au fost în primul rând motivați să desființeze democrația în Franța, în timp ce alții au fost impulsionați de dorința lor de a împiedica lovitura comunistă despre care grupul afirmat că se întrezărea la orizont. Finley-Croswhite și Brunelle scriu că La Cagoule se formează într-o perioadă de “șomaj în creștere, și o maladie post-război mondial”. Nu se știe exact câte persoane s-au alăturat La Cagoule. Estimările privind numărul de membri au variat de la 200 la mii. În ciuda numelui societății și a naturii sale ascunse, istoricul Jean-Denis LePage scria că membrii probabil purtau, doar ocazional, huse Ku Klux Klan. Grupul era totuși extrem de secret. Trădarea era pedepsită cu moartea.

Schueller nu a fost niciodată legat direct de activitățile violente ale grupului de război. Dar revista Smithsonian a raportat că afacerea sa a înflorit sub statul fascist. După război, Schueller a fost cercetat pentru colaborare. Cu toate acestea, omul de afaceri nu s-a confruntat cu consecințe grave, în afara controversei ocazionale din presă pentru acțiunile sale în timpul războiului. Smithsoni a relatat că, în ancheta inițială postbelică asupra acțiunilor lui Schueller, el și-a apărat acțiunile susținând că a adăpostit angajații evrei din cadrul L’Oréal. În deceniile de după război, omul de afaceri a continuat să conducă pe L’Oréal, alături de o serie de directori, precum Jacques Correze și fiul lui Deloncle Louis, care erau și ei legați de fascism.