Povestea dirijorului român, cunoscut în lumea oamenilor de afaceri din România. A colaborat cu Pavarotti și a câștigat un premiu Grammy

Cultura este o industrie, poate să fie rentabilă și o investiție foarte bună, nu neapărat pe termen foarte lung, recuperarea acesteia poate să fie și destul de rapidă “, este mesajul pe care îl transmite Christian Badea, dirijorul român cunoscut în toată lumea oamenilor de afaceri de pe piața locală. Christian Badea este unul dintre cei mai importanți dirijori de operă din lume, invitat pe scene precum Metropolitan Opera din New York, Royal Opera House of Covent Garden din Londra, Wiener Staatsoper, Bayerische Staatsoper din München, Hamburg Staatsoper, Opera Australia din Sydney.

Artistul a studiat vioara la Conservator, iar în 1970 a plecat cu o bursă la Bruxelles, unde a studiat tehnica dirijorală. A urmat apoi cursuri la Salzburg, iar o bursă la școala Juilliard din New York l-a determinat să părăsească România. Și-a început astfel cariera în SUA, ca director muzical al Columbus Symphony. De-a lungul timpului, a dirijat unele dintre cele mai prestigioase orchestre și i-a adus colaborări cu artiști precum Leonard Bernstein, Luciano Pavarotti, Franco Zeffirelli sau Placido Domingo. În 1985, Badea a primit premiul Grammy, alături de Samuel Barber, pentru dirijarea spectacolului „Antoniu și Cleopatra“. S-a întors în România pentru prima oară după Revoluție în 2006 și 2007, după o absență de aproape 35 de ani, cu prilejul unor concerte împreună cu Orchestra Națională Radio.

Dacă discuțiile despre economie și cifre sunt în general atipice pentru un artist, pentru Christian Badea par firești; moștenește pasiunea pentru finanțe de la tatăl său, economist, care a fost și director la Ministerul Finanțelor. „Dintotdeauna am fost interesat de piețele financiare, de geopolitică, de cum se leagă. Dacă mă întrebați de anumite cotații, le văd automat, mă uit la  CNBC; urmăresc Bloomberg, anumite valute, e un fel de hobby al meu“. Dacă Badea a preferat o carieră artistică, pasiunea pentru finanțe a familiei s-a transmis băieților săi gemeni, în vârstă de 24 de ani, care lucrează amândoi în domeniu; unul este analist la o companie de evaluare financiară, altul lucrează pentru JPMorgan, în Statele Unite ale Americii. „Eu sunt dirijor tot timpul, din când în când mă fac antreprenor de nevoie, mi-ar plăcea să am pe cineva care să se ocupe de asta. Sunt dirijor, muzician de meserie și din vocație.

Din când în când, dacă vreau să fac un proiect anume, e clar că trebuie să pun umărul“, explică artistul, referindu-se la cel mai recent proiect în care s-a implicat, prezentarea a două concerte-spectacol cu actul I din opera Parsifal, de Richard Wagner, în toamnă, la Ateneul Român. Christian Badea va dirija orchestra și corul Filarmonicii George Enescu și soliștii invitați, printre care Ștefan Vinke, Eric Halvarson, Petra Lang, Bela Perencz. Sunt implicate numeroase resurse, iar țara va fi readusă pe harta marilor proiecte culturale internaționale, crede Badea. „Wagner este singurul compozitor care suscită pasiuni, care se apropie de dependență, fanii de Wagner sunt un fel de drogați de muzică.“

Dirijorul își propune să facă din acest spectacol o tradiție, la fel cum se întâmplă peste tot în lume, de la Budapesta, la Seattle sau Tokio. „Parsifal este unul dintre fenomenele care definesc o scenă culturală bine gândită și interesantă. Contez nu doar pe publicul cunoscător, ci și pe românii curioși, pe fanii de afară, încet-încet vom avea un public cunoscător care se deplasează indiferent cât de departe este; vrem să atragem tinerii cu vârste cuprinse între 16 și 25 de ani.“ Spune că tinerii, deși sunt obișnuiți să aculte pe telefoane piese care durează între trei și patru minute, sunt familiarizați cu opera lui din simplul motiv că sunt fani ai Lord of The Rings, Game of Thrones, Star Wars – ale căror coloane sonore se bazează pe partitura wagneriană. „Muzica dintr-un astfel de spectacol este mult mai bună decât în film, peisajele din Noua Zeelandă sunt superbe, dar muzica chiar nu e bine.“

O prioritate pentru artist și unul dintre motivele pentru care lansează acest proiect, prin intermediul fundației pe care o conduce, Fundația Română pentru Excelență în Muzică, este păstrarea talentelor locale. Dacă pentru cariera artiștilor români din generația sa imigrarea era necesară, în prezent militează pentru păstrarea talentelor românești în țară. „Ne pleacă talentele, pleacă cei mai valoroși și nu mai pleacă la 22 de ani pentru mastere la Viena sau la Londra, ci pleacă la 18 ani, așa că avem o problemă.