Povestea cifrei „zero”. Când a fost descoperită si cine au fost primii oameni care au folosit-o

Cu o poveste mai puțin cunoscută, matematiciana Hannah Fry dezvăluie faptul că cifra „zero” a fost „descoperită”, nu exista dintotdeauna alături de sistemul său de numerație. Astăzi nu ne putem închipui viitorul fără ea.

Cu toată strălucirea sa matematică, cifrei zero i-a luat două milenii să devină o cifră propriu –zisă, iar acest lucru s-a întâmplat în India. Potrivit specialistului Alex Bellos, India a fost cadrul perfect: „Ideea de nimic ce devine ceva este adânc înrădăcinată în cultura lor. Dacă te gândești că au o stare de spirit pentru <<a face nimic>> –<<nirvana>>, de ce nu ar avea și un simbol pentru <<nimic>>?”. Simbolul numit „Shunya” este un cuvânt folosit astăzi pentru a desemna atât conceptul de „nimic”, cât și numărul „zero”.

Odată ce a câștigat teren în Asia de Sud, a coborât Orientul Mijlociu, a fost încoronat de oamenii de știință islamici și a devenit parte a sistemului numeric arab, pe care îl folosim și astăzi. Unii istorici spun că originile indiene ale cifrei nu sunt corecte și ar trebui să o considerăm a sistemului numeric indo-arabic. Iar după începuturile sale spirituale și intelectuale, zero a a traversat Europa, la fel cum creștinii au traversat islamul. Totuși, ideile arabilor în matematică au fost înconjurate mereu de scepticism și neîncredere. De exemplu, în 1299 „zero” a fost interzis în Florența, odată cu toată numerologia arabă, considerându-se că încurajează frauda, dar a fost acceptat, în cele din urmă, abia în secolul al XV-lea.

Fără îndoială, de-a lungul timpului „zero” a ajutat la desoperiri matematice, metode științifice și tehnologice pe care le utilizăm astăzi. Până în secolul al XVII-lea, zero apărea triumfător la baza coordonaelor Carteziene, un sistem folosit și astăzi, de la inginerie la grafică pe calculator. În timpul Renașterii „zero” a cunoscut cea mai mare putere, dovadă fiind astăzi diviziunea la el însuși.