PNL trebuie să-l spijine pe Nicușor Dan, pentru că, în halul în care se construiește în București, Bucureștiul va muri. Liberalismul nu înseamnă doar “business” pentru unii, ci și grija față de ceilalți

Era, pe vremea comunismului, un banc: îl spun pe sărite și, probabil, și inventez câte ceva, pentru ca nu mi-l amintesc bine.

Zicea așa:

• “Tovarășe, dacă ai avea două palate, ai da unul partidului?”
• “Da!”
• “Tovarășe, dacă ai avea două mașini, ai da una partidului?”
• “Da!”
• “Tovarășe, dacă ai avea două găini, ai da una partidului?”
• “Nu!”
• “Păi cum măi, dai vile, dai mașini, dar nu dai o găină?”
• Nu dau pentru că vile și mașini nu am, dar găini am!”

Cam în această situație suntem azi, în disputa privind suspendarea planurilor de urbanism zonal propusă de primarul general Nicușor Dan. Toată lumea este de acord ca business-ul să fie susținut, dar ce te faci când, în fața unui apartament de bloc comunist pentru care te-ai îndatorat pentru o viață întreagă, apare un bloc nou și, în loc să ai vedere spre parc, ai vedere spre baia noului tau vecin apărut de nicăieri? Te mai interesează atunci că sectorul construcțiilor a fost pe plus în 2020? Sau la ce-ți folosește, dacă acest salt îți aduce ție doar durere? La ce-i folosește cuiva că PIB-ul crește, dacă valoarea apartamentului de 100.000 de euro scade dramatic, după ce un altul i-a ridicat un bloc sub fereastră, iar soarele nu-i mai pătrunde în casă?

În zona în care stau, s-au ridicat zeci de blocuri de locuit și de birouri. Dezvoltatorii prosperă, dar oamenii nu mai au pe unde să meargă. Dacă merg la magazinul din colț, trebuie să o iau pe mijlocul străzii, pentru că trotuarele, toate, sunt pline de mașini – evident, noul proprietare de “bloc” vine și cu o mașină. Mașină la mâna a doua, de obicei, pentru că “blocul” a fost scump. Aceste mașini poluează, firesc. Evident ca eu, mergând pe mijlocul străzii, sunt claxonat de fiecare dată și înjurat când nu mă dau rapid la o parte. Dar unde să mă dau? Eu cu ce greșesc? Mame cu cărucioare cu copii nu știu cum să se ferească din calea mașinilor. Unde să-ți plimbi copilul când, pe o rază de 2 kilometri, nu este niciun parc?

Dan propunea o suspendare, vreme de doi ani, a planurilor de urbanism zonal, tocmai pentru a pune o oarecare ordine în felul în care se construiește în București. Imediat însă a venit replica: “Bucureștiul nu poate fi condus ca un ONG!”. Dar de ce nu poate fi condus Bucureștiul ca un ONG? Poate, dimpotriva, chiar ca un ONG ar trebui condus! ONG-ul stânge bani, militează pentru cauze sociale. Eu însumi cotizez, lună de lună, cu sume mici, pentru susținerea unor cauze sociale, și sunt sute de mii ca mine. Prietenii mei cotizează pentru cauze sociale. Bucureștiul nu este o cauză? Nu este dramatic când vezi mame cu copii în cărucior claxonate ca să se da la o parte din calea unui terchea-berchea care și-a luat “apartament” în noul bloc de vis-à-vis, clădit pe un fost parc?

Nu știu dacă este mult sau puțin termenul propus de Dan pentru suspendare PUZ-urilor. De aceea nici nu pomenesc date tehnice. Dar mă întreb: în ce calitate intră în dispută primarul sectorului 3, Robert Negoiță? În calitate de “primar” sau de “dezvoltator imobiliar?”

Eu văd și spun ceea ce este în jur. Un oraș sufocat, un oraș în care drepturile pietonului sunt suspendate, un oraș fără parcuri, un oraș în care am ajuns să-mi fie silă să trăiesc.

Susțin businessul, dar până în punctul în care-mi cere găina din curte.

Din păcate, PNL, care trebuia să-l susțină pe Dan, i-a întors spatele. Și, odată cu asta, a întors spatele tuturor celor ca mine.