Planeta noastră a ajuns într-o situație îngrozitoare, după o pandemie care a ucis milioane si nu s-a oprit și un război care face ravagii, acum o nouă criza se apropie și sperie pe toată lumea

Prințul Prospero: Foamete, molimă, război, boală și moarte! Astea conduc această lume.

Francesca: Dar există și iubire și viață și speranță.

Prințul Prospero: Este foarte puțină speranță, te asigur.

(Masca Morții Roșii – The Masque of the Red Death, a fantasy, Edgar Allan Poe, 1842)

Lumea a trecut printr-o pandemie și încă mai sunt țări care n-au ieșit din ea. Războiul a ajuns în Europa. Acestea două au adus și aduc moarte. O nouă boală îi uimește pe cercetători. Iar foametea, se spune, bate tare la ușă: „Catastrofa alimentară care vine”; „Apocalipsa acum? Efectele alarmante ale crizei alimentare globale”; „Lumea se află la o confluență a calamităților”; „…colaps alimentar global”.

Frica se vinde bine, în filme, în parcurile de distracții, în cărți, în presa alarmistă. Catastrofele și apocalipsa fascinează. Dar aceste titluri nu sunt din filme, de pe postere, din cărți.

Sunt, este adevărat, din presă, dar dintre cele mai respectate ziare sau reviste. Astfel de avertismente vin și de la strategi și chiar de la Fondul Monetar Internațional și ar trebui să pună în alertă pe toată lumea. Iar semnele rele sunt peste tot în jur: fenomene meteo extreme, secetă, inundații, valuri de căldură prelungite, război între doi dintre principalii exportatori de cereale, tensiuni în creștere între cele mai mari puteri economice ale lumii, care sunt și mari consumatori de alimente și resurse, interdicții de export, energie scumpă, alimente tot mai scumpe.

The Guardian face o comparație de excepție. „Producători uriași de alimente dețin prea multă putere – iar instituțiile de supraveghere cu greu înțeleg ce  se întâmplă. Sună familiar?” Este vorba de o analogie cu colapsul marilor bănci din 2008 și apoi a întregului sistem financiar global. Acum, sistemul alimentar este pe cale să facă același lucru. În ultimii ani, oamenii de știință au emis avertismente pe care guvernele nu au vrut să le audă: sistemele globale alimentare încep să arate ca sistemul financiar global în ajunul crizei din 2008, scrie comentatorul George Monbiot. În timp ce un colaps financiar ar avea efecte devastatoare – și a avut – asupra bunăstării oamenilor, prăbușirea sistemului alimentar ar avea consecințe atât de urâte încât puțini îndrăznesc să se gândească la ele.

Dovezile că ceva rău se întâmplă  se adună de ceva vreme și în ultimul timp apar tot mai des. Explozia recentă a prețurilor alimentelor este cel mai recent semnal al instabilității sistemului. Guvernatorul Băncii Angliei a avertizat recent asupra creșterilor apocaliptice ale prețurilor alimentelor. El s-ar putea să fi încurcat înțelesul cuvintelor, dar mulți spun că are dreptate, chiar dacă n-a vrut. FMI a avertizat și el, tot recent, că lumea riscă să se confrunte cu foamete și cu migrații în masă. Foametea întotdeauna a pus pe drumuri mase mari de oameni.

A produs războaie. Războiul din Ucraina va duce la o catastrofă alimentară, iar lumea va ajunge la o „confluență a calamităților” în condițiile în care diferite țări impun restricții asupra consumului de energie și exporturilor de alimente, în special de grâu, notează The Telegraph. Chiar secretarul general al ONU, António Guterres, a spus că lumea este pândită de spectrul unor penurii de alimente. The Economist a deschis un dosar editorial special dedicat „Catastrofei alimentare care vine”. Invadând Ucraina, scrie prestigioasa publicație britanică, rusul Vladimir Putin va distruge viețile unor oameni aflați departe de câmpul de luptă – și la o scară la care până și el ar putea să regrete. Războiul lovește un sistem alimentar global slăbit de Covid-19, de schimbările climatice și de un șoc energetic. Exporturile Ucrainei de cereale și semințe oleaginoase s-au oprit în mare parte, iar cele ale Rusiei sunt amenințate. Împreună, cele două țări furnizează 12% din caloriile alimentare comercializate la nivel mondial. Prețurile grâului, în creștere cu 53% de la începutul anului, au urcat cu încă 6% pe 16 mai, după ce India a anunțat că va suspenda exporturile din cauza unui val de căldură alarmant. Ideea larg acceptată a unei crize a costului vieții nu surprinde nici măcar o frântură din gravitatea a ceea ce ar putea urma. António Guterres, secretarul general al ONU, a avertizat pe 18 mai că lunile următoare sunt amenințate de „spectrul unei penurii alimentare globale” care ar putea dura ani de zile. Costul ridicat al alimentelor de bază a crescut deja numărul persoanelor care nu pot fi sigure că vor mânca suficient cu 440 de milioane, la 1,6 miliarde. Aproape 250 de milioane de oameni sunt în pragul foametei. În Yemen se moare de foame. Dacă, așa cum este probabil, războiul se va prelungi, iar rezervele din Rusia și Ucraina sunt limitate, sute de milioane de oameni ar putea cădea în sărăcie. Tulburările politice se vor răspândi, copiii vor fi subdezvoltați și mai mulți oameni vor muri de foame, este scenariul sumbru propus de The Economist. Putin nu trebuie să folosească mâncarea ca pe o armă, deși după toate aparențele, folosește colapsul alimentar ca pe un instrument pentru a forța implicarea Occidentului în război. Sunt deja lideri politici europeni care cer Ucrainei să-i dea Rusiei ceea ce-i cere. Dar penuria nu este rezultatul inevitabil al războiului. Liderii lumii ar trebui să vadă foametea ca pe o problemă globală care necesită urgent o soluție globală.

Rusia și Ucraina furnizează 28% din grâul comercializat la nivel mondial, 29% din orz, 15% din porumb și 75% din uleiul de floarea soarelui. Rusia și Ucraina contribuie cu aproximativ jumătate la importurile de cereale ale Libanului și Tunisiei; pentru Libia și Egipt cifra este de două treimi. Exporturile de alimente ale Ucrainei hrănesc 400 de milioane de oameni.

Războiul întrerupe acest lanț de aprovizionare deoarece Ucraina și-a minat apele pentru a descuraja un asalt rusesc, iar Rusia blochează portul Odessa. Statele vecine Ucrainei o ajută cu exportul, dar livrările sunt mai lente și mai scumpe. Dar ce se va întâmpla după ce aceste rezerve se termină? Unii fermieri ucraineni promit că vor continua să muncească atât timp cât au cu ce, chiar dacă războiul le pune viețile în pericol. Greul a căzut acum pe micii fermieri deoarece marile corporații agricole au plecat de îndată ce rușii au pus bocancul pe pământul Ucrainei. Chiar înainte de invazie, Programul Alimentar Mondial a avertizat că 2022 va fi un an teribil. China, cel mai mare producător de grâu, a anunțat că, după ce ploile au întârziat însămânțările anul trecut, culturile din acest sezon ar putea fi cele mai slabe de foarte mult timp. Acum, pe lângă temperaturile extreme din India, al doilea cel mai mare producător de grâu din lume, și un uriaș consumator, lipsa ploii amenință să distrugă recoltele din alte grânare, de la centura de grâu a Americii până în regiunea Beauce din Franța. Cornul Africii este devastat de cea mai cruntă secetă din ultimele patru decenii. Bun venit în era schimbărilor climatice!

Toate acestea vor avea un efect grav în special asupra săracilor.

Gospodăriile din economiile emergente își cheltuiesc 25% din buget pe alimente – iar în Africa subsahariană până la 40%. În Egipt, pâinea oferă 30% din toate caloriile consumate.

În multe țări importatoare, guvernele nu își pot permite subvenții pentru a spori ajutorul pentru cei săraci, mai ales dacă importă și energie – o altă piață agitată. Criza amenință să se înrăutățească. Ucraina a livrat deja o mare parte din recolta de vara trecută înainte de război. Rusia încă reușește să-și vândă cerealele, în ciuda costurilor suplimentare și a riscurilor pentru expeditori. Totuși, acele silozuri ucrainene care nu sunt deteriorate de lupte sunt pline de porumb și orz. Fermierii nu au unde să-și depoziteze următoarea recoltă, care urmează să înceapă la sfârșitul lunii iunie și, prin urmare, poate putrezi. Și le lipsesc carburanții și forța de muncă pentru noi însemânțări și recolte. Rusia, la rândul ei, ar putea să rămână fără unele provizii de semințe și pesticide pe care le cumpără de obicei de la Uniunea Europeană.

În ciuda creșterii prețurilor la cereale, fermierii din alte părți ale lumii ar putea să nu poată compensa deficitul. Un motiv este că prețurile sunt volatile. Mai rău, marjele de profit se micșorează din cauza creșterii prețurilor la îngrășăminte și la energie. Acestea sunt principalele costuri ale fermierilor și ambele piețe sunt perturbate de sancțiuni și de războiul gazelor naturale. Dacă fermierii reduc cantitățile de îngrășăminte utilizate, randamentele globale vor fi mai mici la momentul nepotrivit. Răspunsul politicienilor îngrijorați ar putea înrăutăți o situație și așa  proastă. De la începutul războiului, peste 20 de țări, de la Kazahstan și până în Kuweit, au declarat restricții severe la exporturile de alimente care acoperă 10% din caloriile comercializate la nivel global. Mai mult de o cincime din toate exporturile de îngrășăminte sunt restricționate. Dacă comerțul se oprește, urmează foametea. Scena este pregătită pentru un joc de-a datul vina, în care Occidentul îl condamnă pe Putin pentru invazia sa, iar Rusia condamnă sancțiunile occidentale. Într-adevăr, perturbările sunt, în primul rând, rezultatul invaziei ordonate de Putin și unele sancțiuni le-au exacerbat. Argumentul ar putea deveni cu ușurință o scuză pentru inacțiune. Între timp, mulți oameni vor fi înfometați, iar unii vor muri.

În schimb, statele trebuie să acționeze împreună, începând prin a menține piețele deschise.

Când Indonezia a restricționat exporturile de ulei de palmier, s-au scumpit toate uleiurile alimentare în toată lumea. Europa ar trebui să ajute mai mult Ucraina să-și livreze cerealele pe calea ferată și rutieră către porturile din România sau din țările baltice, deși chiar și cele mai optimiste prognoze spun că doar 20% din recoltă ar putea fi astfel exportată. Și țările importatoare au nevoie de sprijin, astfel încât să nu ajungă să fie paralizate de facturi enorme. Rezervele de urgență cu cereale ar trebui să meargă doar către cei mai săraci. Pentru alții, finanțarea importurilor în condiții favorabile, poate cu bani de la FMI, ar permite dolarilor donatorilor să meargă mai departe. Iertarea de datorie poate ajuta, de asemenea, la eliberarea resurselor vitale.Resurse vitale pot fi eliberate și altfel.

Aproximativ 10% din toate cerealele sunt folosite pentru a produce biocombustibil; iar 18% din uleiurile vegetale merg la biodiesel. Finlanda și Croația au slăbit mandatele care impun ca benzina să includă combustibilul din culturi vegetale. Alții ar trebui să le urmeze exemplul. O cantitate enormă de cereale este folosită pentru hrănirea animalelor. Potrivit Organizației pentru Alimentație și Agricultură, cerealele reprezintă 13% din hrana uscată pentru bovine. În 2021, China a importat 28 de milioane de tone de porumb pentru a-și hrăni porcii, mai mult decât exporta Ucraina într-un an.

O detensionare imediată ar veni din ruperea blocadei din Marea Neagră. Aproximativ 25 de milioane de tone de porumb și grâu, echivalentul consumului anual al tuturor economiilor cel mai puțin dezvoltate din lume, sunt imobilizate în Ucraina. Trei țări trebuie făcute să colaboreze: Rusia trebuie să permită transporturile ucrainene; Ucraina trebuie să demineze apele din apropiere de Odesa; iar Turcia trebuie să lase escortele navale să treacă prin Bosfor.

Efortul pare imposibil. Rusia încearcă să sugrume economia Ucrainei, iar scumpirea vieții în statele occidentale pare o armă în lupta Moscovei cu Vestul. Putin lovește în lipsa de griji cu care s-au obișnuit vesticii și acutizează sărăcia din est. Sărăcia, nemulțumirea și inegalitatea hrănesc populismul în politică. Ucraina este reticentă în a-și înlătura minele. Nu are încredere și ar avea nevoie de garanții pentru siguranță pe care Occidentul încă nu i le-a putut oferi. A-i convinge să cedeze va fi o sarcină pentru țări, inclusiv India și China, care au stat până acum și au privit de pe margine. Convoaiele vor necesita escorte armate susținute de o coaliție de state și forțe cuprinzătoare. Hrănirea unei lumi fragile este treaba tuturor.

Indonezia, sursa a 60% din uleiul de palmier al lumii, a ridicat interdicția temporară de export impusă după o explozie a prețurilor pe piața internă. Prețurile au crescut chiar dacă producția a fost estimată în creștere, ceea ce denotă probleme se sistem – practici de tip cartel, speculă, corupția și incopetența autorităților, toate cu consecințe asupra întregii lumi.