Patru măsuri care ar crește economia cu 5% de la Dragoș Pătroi, consultant fiscal

1. Practicarea unui regim de impozitare relativ echilibrat a doi factori de producție esențiali – munca și capitalul. Mai pe românește, „prețul“ plătit (din perspectiva costurilor fiscale) pentru „a scoate banii din firmă“ ar trebuie să fie oarecum similar, fie că vorbim de profit și de dividende sau de salariu, pentru a diminua formele de remunerare salarială „alternativă“ și, implicit, „munca la gri“.

2. Materializarea în practică a principiilor „lăsați-mă să cumpăr“ și „lăsați-mă să vând“. Adică un contribuabil nu se va trezi în ipostaza în care, dacă a efectuat achiziții de la un anumit furnizor, organele de inspecție fiscală îi vor limita ulterior exercitarea dreptului său legitim de deducere, atât la nivelul impozitului pe profit, cât și al TVA, pe motiv că respectivul furnizor a avut un comportament fiscal inadecvat. Cred că autoritatea publică ar trebui să creeze o bază de date cu firmele cu risc fiscal, astfel încât un contribuabil să știe, prin consultarea respectivei baze de date, riscurile fiscale la care se poate expune.

3. Cota unică de 16% să fie efectiv de 16%. În ultimul timp, am constatat o creștere mascată a cotei de impozitare de 16%, prin limitarea admiterii la deductibilitatea fiscală a unor cheltuieli ale firmelor. Un studiu de analiză fiscală comparativă, pornind de la aceeași rată a rentabilității unei afaceri, ne poate demonstra că un nivel de 16% al cotei de impozitare poate avea o tentă confiscatorie mai pronunțată chiar decât unul de 25%, pe măsură ce corecțiile fiscale aplicate profitului contabil sunt cu atât mai agresive. Propunem lărgirea sferei de admitere la deductibilitate fiscală a tuturor cheltuielilor care sunt efectuate în scopul businessului și care, implicit, concură la realizarea acestuia.

4. Repoziționarea unor prevederi din categoria procedurilor fiscale, dintre care cele mai importante le apreciez ca fiind următoarele:

a. Restrângerea posibilității acordate organelor fiscale de a aplica procedurile de autoritate reprezentate de estimare, de recalificare și de ajustare. Propunem definirea mai exactă a conținutului cognitiv al prevederilor art. 11 Cod fiscal, care oferă posibilitatea organelor fiscale de a aplica retratarea fiscală a operațiunilor economice derulate de un contribuabil cu un altul – fie afiliat, fie nu.

b. Eliminarea obligațiilor declarative și de înregistrare care creează doar costuri suplimentare la nivelul firmelor de bună credință, fără a avea un impact semnificativ (în contrapartidă) și asupra „evazioniștilor de profesie“.