Oțelul verde, investiție sau cost? Ce înseamnă decarbonizarea uneia dintre cele mai poluante industrii ale lumii

Industria oțelului începe să resimtă presiunea decarbonizării, după ce a stat mai în umbră, reflectoarele fiind mai ales pe sectorul energetic, pe zona de lignit. Cu toate acestea, industria siderurgică aduce un sfert din poluarea din industrie, iar Comisia Europeană vrea ca până în 2050 Europa să devină un continent neutru din punct de vedere al emisiilor de carbon. Ce este, până la urmă, decarbonizarea acestei megaindustrii, un cost sau o investiție? Și, mai ales, cine plătește factura?

Costul dezastrelor naturale acoperit de companiile de asigurări în prima jumătate din 2021 din cauza ritmului schimbărilor climatice a fost de aproximativ 42 mld. euro. S-a calculat a fi cea mai mare cifră din ultimii 10 ani. În următorii 30-40 de ani, oamenii de știință au calculat că, din cauza dezastrelor naturale, provocate de schimbările climatice, costul va fi 3,6% din PIB-ul global”, spune Corneliu Bodea, președintele Centrului Român de Energie (CRE), organizatie neguvernamentală care reprezintă intereselor marilor jucători din segmentul energetic. Totodată, Corneliu Bodea, alături de fratele său Adrian sunt antreprenorii din spatele grupului Adrem, entitate activă pe zona de soluții energetice și automatizări industriale, având 1.500 de angajați și un business de circa 45 de milioane de euro.

Așadar, continuă el, reducerea poluării trebuie privită și în această cheie, a investițiilor, inclusiv din acest punct de vedere al asigurărilor în caz de dezastre naturale: „Deci, nu numai pentru că vrem să lăsăm planeta mai sigură, mai bună pentru copiii noștri. Dar și pentru că trebuie să cheltuim atât de mulți bani și să acoperim costurile dezastrelor naturale.

„Declarațiile nu au fost întâmplătoare, ci au fost făcute în cadrul unui eveniment-premieră pentru piața locală. Astfel, Centrul Român pentru Energie (CRE), Liberty Steel, din care face parte și Liberty Galați, fostul Sidex, MTAG Elveția, ICSI (Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice și Izotopice) Râmnicu Vâlcea și Adrem au semnat luna aceasta un memorandum de înțelegere privind dezvoltarea unui proiect de cercetare-dezvoltare-inovare de integrare a hidrogenului și înlocuire a combustibililor fosili în procesul de fabricație industrială.

Sanjeev Gupta, proprietarul Liberty Steel, de care aparține și Liberty Galați, fostul Sidex: ”Nu există niciun substitut care să aibă cu adevărat proprietățile oțelului.”

Memorandumul a fost semnat în contextul în care planul pe termen lung al Liberty Galați, al doilea cel mai mare consumator de energie din România, vizează utilarea platformei industriale cu mai multe forme de producere a energiei. Platforma are o capacitate de producție actuală de aproximativ 2 milioane de tone de oțel pe an pentru clienți din domeniul construcțiilor, naval, petrolier și gaze, precum și cel al producției de energie regenerabilă, ținta fiind de a o dubla până în 2030, concomitent cu realizarea mai multor investiții pe zona de decarbonizare. De la utilizarea hidrogenului, până la energie solară sau eoliană, totul este pe masă pentru ca oțelul produs la Galați și folosit în aproape orice, de la mașini la frigidere, să devină mai verde.

„Nu există niciun substitut care să aibă cu adevărat proprietățile oțelului”, spune Sanjeev Gupta, proprietarul Liberty Steel, de care aparține și Liberty Galați, fostul Sidex, cel mai mare combinat siderurgic din România. „Așadar, m-aș concentra asupra creșterii la nivel global. Vom vedea că consumul de oțel se va dubla în următorii 30-35 de ani”, mai spune Gupta.

Ca element cheie pentru inginerie și construcții, oțelul este metalul cel mai frecvent utilizat la nivel mondial, punând practic bazele economiei industriale moderne. Dar la fel cum sectoarele petrolului și cărbunelui s-au confruntat cu o presiune intensă în ultimii ani, rolul oțelului în criza climatică este acum sub un ochi mult mai atent. Modul dominant de topire a fierului pompează în atmosferă cantități uriașe de dioxid de carbon, principalul factor care contribuie la încălzirea globală provocată de om, iar acest lucru trebuie să se schimbe.

În afara producției de energie electrică, sectorul siderurgic este cel mai mare producător industrial de gaze. Dacă oțelul verde va avea cu adevărat un impact în lupta împotriva schimbărilor climatice, industria nu îl poate trata ca pe o nișă, produs premium. Într-o afacere cu mărfuri în care costurile sunt reale, este probabil ca sprijinul contribuabililor să fie necesar în timpul tranziției.

ArcelorMittal, cel mai mare producător de oțel din Europa, a estimat că decarbonizarea instalațiilor sale de pe continent în conformitate cu efortul UE de a elimina emisiile nete de gaze cu efect de seră până în 2050 va costa între 15 mld. euro și 40 mld. euro. „Executivul european a permis ca impozitul să fie perceput astfel încât să poată sprijini creșterea energiei regenerabile”, spune, pentru FT, Lakshmi Mittal, proprietarul ArcelorMittal, care a deținut și Sidex. „Spunem că în mod similar ar trebui să existe un fel de mecanism politic sau cadru de sprijin pentru industria siderurgică, astfel încât să investim în dezvoltarea proiectelor în proiecte comerciale depline”, adaugă el.

Fiecare tonă de oțel produsă în 2018, cele mai recente date pe care le-a analizat compania Mckinsey, a emis în medie 1,85 tone de dioxid de carbon, echivalând cu aproximativ 8% din emisiile globale de dioxid de carbon. Pe lângă presiunea Comisiei Europene de a decarboniza industria, producătorii de oțel se văd și față în față cu presiunile clienților și ale angajaților, care își doresc din ce în ce mai mult ca firma pentru care lucrează sau de la care cumpără produse să fie cât mai preocupată de aceste politici de mediu.

Investitorii se uită de asemenea la aceste aspecte: „Firma globală de investiții BlackRock (cel mai mare fond de investiții din lume – n. red.) și-a confirmat angajamentul față de dezvoltarea afacerilor responsabile de mediu și investiții durabile”, scriu cei de la Mckinsey.

Corneliu Bodea, președintele Centrului Român de Energie (CRE):„Costul dezastrelor naturale acoperit de companiile de asigurări în prima jumătate din 2021 din cauza ritmului schimbărilor climatice a fost de aproximativ 42 mld. euro. S-a calculat a fi cea mai mare cifră din ultimii 10 ani. În următorii 30-40 de ani, oamenii de știință au calculat că, din cauza dezastrelor naturale, care vin din cauza schimbărilor climatice, costul va fi 3,6% din PIB-ul global.”

Încă se fac însă calcule în industria metalurgică despre cât de mare este costul cu decarbonizarea pentru a se ajunge producția de oțel verde. Unele companii și-au luat angajamente, cum a fost cazul Liberty Galați și au căutat soluții.

În opinia analiștilor de la Mckinsey, hidrogenul este parte a soluției când vine vorba de decarbonizarea sectorului industrial: „14% din valoarea potențială a companiilor siderurgice este expusă riscului dacă nu sunt în măsură să-și reducă impactul asupra mediului. Ca răspuns, măsurile de decarbonizare, cum ar fi stabilirea sau trecerea la producția de oțel pe bază de hidrogen, pot fi puse în aplicare fie în siturile viitoare (greenfield), fie în instalațiile existente (brownfield)”.

Un prim pas spre oțelul verde a fost făcut și în România.