Orbii vor putea să „vadă” grație unui dispozitiv revoluționar dezvoltat de acești liceeni români. "Nu ne așteptam să meargă atât de bine“

Ce „văd“ nevăzătorii sau poate cum visează? Sunt întrebări care apar de-a lungul vieții și la care au răspuns unii scriitori sau cercetători de-a lungul anilor. Cum ar putea percepe nevăzătorii culorile? La această întrebare a încercat să răspundă Tudor Popa, fondator al proiectului Oculus Mitra, o pereche de ochelari ce permit nevăzătorilor să distingă și să aprecieze distanțele și să se deplaseze în siguranță fără însoțitor. Cu acea întrebare în minte, Tudor Popa a găsit un răspuns, răsfrângerea culorilor, care sunt compuse din procente RGB, în procente de mirosuri. Toate bune și frumoase, numai că în urma unei întâlniri cu un nevăzător pe nume George totul s-a schimbat.

Este un țel lăudabil ca persoanele nevăzătoare să poată distinge culorile, însă, mai important de atât, ei au nevoie de un dispozitiv care le poate spune distanța față de un obiect, un gadget cu ajutorul căruia s-ar putea deplasa în siguranță din punctul A în punctul B. „Am înțeles că nu distingerea culorilor este prioritatea unui nevăzător, ci deplasarea în siguranță. Să meargă în linie dreaptă, să știe dacă sunt pericole pe drum, cum ar fi obiecte cu temperatură ridicată, ca plita de aragaz“, spune Popa. Deocamdată au renunțat la funcția de detectare a culorilor și s-au axat doar pe abilitatea de a distinge distanța și deplasarea în siguranță. Pentru acest proiect, Tudor Popa a adunat câțiva oameni în jurul lui, liceeni ca și el: Alex Simion, care se ocupă de dezvoltare și producție, Miruna Gafencu, marketing și dezvoltare, Adrian Conete, designer, și Diana Canghizer, PR. Cei care vor să-i ajute pe nevăzători „să vadă“ vor da bacul anul viitor.

Am discutat cu Tudor Popa și Miruna Gafencu deasupra unor răcoritoare și niciun moment nu și-au trădat vârsta. Mi-au povestit cum vor să-i ajute pe nevăzători, cum oamenii iau de-a gata vederea și că poate ar trebui să apreciem mai mult acest simț; am vorbit despre business plan, producție și tehnologie. Totul a început în decembrie anul trecut și în mai puțin de o lună aveau gata un prototip, „o plăcuță cu toți senzorii și cu procesorul pe afară“, spune Popa; „apoi le-am montat pe o pereche de ochelari de la cinema, cu fire care atârnau pe afară“, adaugă Miruna Gafencu. „Implementarea a fost rapidă pentru că am gândit-o cu mult timp înainte“, a continuat Tudor Popa.

Au investit primii bani câștigați în urma unui concurs de antreprenoriat, apoi au organizat un eveniment de fundraising unde au strâns 1.000 de dolari, care au fost investiți în continuare în dezvoltare. Au creat primul prototip purtabil și l-au testat la o școală de nevăzători din București, unde „am avut un șoc pozitiv. Nu ne așteptam să meargă atât de bine“.

Cum funcționează? Ochelarii sunt dotați cu mai mulți senzori care detectează mișcarea și distanța, apoi aceste date sunt colectate și procesate de software, care transformă informația în sunete. Practic, scăderea sau creșterea frecvenței și intensitatea sunetelor îl ghidează pe cel care poartă ochelarii; sunt emise sunete și atunci când persoana se abate de la direcție, fie dreapta, fie stânga. „În urma feedbackului primit am învățat că produsul nostru trebuie să fie personalizabil. Unii ne-au zis că vor să se audă mai repede, alții mai rar, alții că vor să audă de la o distanță mai mare. Vrem să facem o serie de setări pe care le poți schimba. În plus, pentru variantele viitoare vrem să implementăm comunicarea și pe alte canale senzoriale pentru că acum ar putea fi prea multă informație de perceput pe un singur canal. Haptic ar fi următorul canal pe care am vrea să ne concentrăm“, afirmă Popa. Tot el povestește că se gândesc și să înlocuiască sunetele cu o voce care i-ar spune purtătorului exact ce se întâmplă, de pildă că se apropie o mașină sau că în față este un scaun.

Drumul parcurs până acum nu a fost doar lin, iar un moment la care fac referire adolescenții implică lucrul de cinci ore cu freza într-un material de plastic. „Cu două zile înainte de un concurs, s-a ars un senzor la ochelari și Tudor umbla de zor cu mama lui prin oraș după un senzor în timpul weekendului când nu erau magazinele deschise“, povestește Miruna. „Am improvizat cu un senzor mai vechi, mai mare. Am stat ore în șir cu freza în plastic ca să reușim să-l facem. Au fost niște zile grele înainte de concurs. Nu mă așteptam să avem totul gata la timp. Ne trezeam, lucram și ne culcam, asta ne era toată ziua“, continuă el.

Designul produsul a fost proiectat de Adrian Conete și este realizat cu ajutorul unei imprimante 3D. Pentru eventuala producție se uită tot către România, unde vor să creeze locuri de muncă și locuri de practică pentru studenții care vor să învețe. Pentru a putea pune pe picioare operațiunea (producerea de mai multe perechi de ochelari pentru o testare mai amplă) „am avea nevoie cam de 30.000 de euro“.

Costul de producție a unei perechi de ochelari se situează acum undeva la 200 de dolari, iar prețul de vânzare s-ar plasa la 400 de euro. Astfel, tinerii vor să aibă o variantă finală la sfârșitul lui 2016 și au în plan să vândă 500 de bucăți în primul an pe piața din România, apoi să se extindă către alte piețe europene. Previzionează venituri de peste 500.000 de euro după al treilea an de funcționare, iar piața le permite, având în vedere că 4% din populația planetei este nevăzătoare, potrivit lui Tudor Popa.

Acum se pregătesc de următoarea etapă a concursului Junior Achievement, finala europeană ce se va desfășura la sfârșitul acestei luni în Elveția, unde au și organizat un alt test pentru nevăzători și unde speră să întâlnească oameni dornici să investească în invenția lor. Mai departe, vor să meargă către programare. Spun că nu-i interesează foarte mult afacerile, dar Tudor Popa recunoaște că „ai căruța (invenția – n.r.), dar ai nevoie și de cai, care sunt businessul“.