OPINIE | Scurtă istorie a loviturilor de stat și care va fi următorea sintagmă pentru lumea politică

Folosirea termenului s-a accentuat în ultima perioadă, dovadă a: unu, sărăciei de idei și de cuvinte în discursul public și doi, a circulației sintagmelor în ierarhiile de partid. Ca să mă lămuresc și să vă lămuresc, iată o scurtă istorie a „loviturilor de stat” din mintea politicienilor, de-a lungul istoriei postrevoluționare românești.

Arhiva electronică a MEDIAFAX începe la 1 ianuarie 1994, iar în perioada 1994 – 2000 termenul lovitură de stat a apărut de 105 ori. Cele mai multe dintre respectivele știri privesc dilema primului deceniu de după decembrie 1989: a fost revoluție sau lovitură de stat.

În aprilie 1994 , al doilea Congres al Partidului Socialist al Muncii (PSM) oferea și răspunsul: “Revoluția a fost o lovitură de stat a elitelor militare și politice, transformată într-o contrarevoluție antisocialistă și antinațională (…)” (delegat de Harghita). “Tot timpul ne acuză că am făcut închisori și am închis oameni acolo. Tovarăși, dar nu le-am făcut noi, noi doar le-am preluat (…). Stiți care e diferența dintre noi și ei? Că, după Revoluție, noi nu am sabotat industria și nu am tras cu armele în popor. Dar ei, cînd am luat puterea, s-au dus în munți și au tras cu armele în noi” (delegat de Dolj) “Toți sîntem comuniști și nu numai în PSM, dar și în alte partide, întîlnim elite create de PCR. Acum vreo doi ani am spus, referindu-mă la subiectul asta: trăiască secția de cadre a PCR care a dat României cinci candidați anticomuniști la Președinția României” (un participant).

Sigur că apăreau și zorii politicianismului dâmbovițean: în octombrie 1995 consilierul prezidențial Dan Iosif declara că “amenințarea cu moartea” proferată de liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, la adresa președintelui Iliescu este echivalentă cu o “lovitură de stat”.

Timpul a făcut ca vorbele și faptele să capete noi înțelesuri, așa că în deceniul care a urmat, 2000 – 2010 „lovitură de stat” apare în 417 știri. Fostul președinte Traian Băsescu a folosit destul de des sintagma, în contextul repetatelor încercări de demitere a sa, de către PSD și așa-zișii mogului.

PSD a împrumutat ”lovitura de stat” în octombrie 2009, prin vocea lui Adrian Năstase, care aprecia că Traian Băsescu “a demarat o lovitură de stat de catifea, prin demontarea coaliției”, prin ordonanța de urgență privind referendumul: “Este clar pentru toată lumea acum că Traian Băsescu a demarat o lovitură de stat de catifea prin demontarea coaliției, prin Ordonanța de Urgență referitoare la referendum, prin referendum”.

După 2010 numărul „loviturilor de stat” a crescut cu 30%, și țineți cont că deceniul nu s-a sfârșit: în perioada ianuarie 2010 – august 2018 fluxul agenției a reținut 531 de rezultate, din cele mai diverse.

Iată doar câteva dintre titlurile zilei de marți, 3 iulie 2012: „21:37 Agențiile Reuters și France-Presse comentează evoluțiile politice de la București”; „18:59 Antonescu: Nu s-a încălcat Constituția, PDL face declarații aberante despre lovituri de stat”; „18:41 Fundația Creștin-Democrată “denunță tentativa de lovitură de stat a guvernării USL”; „17:35 Ungureanu: Ce se întâmplă azi e lovitură de stat, cetățenii să vină la mitingul din Piața Revoluției”; „15:38 Macovei: “Oameni, treziți-vă! Suntem în plină lovitură de stat”; „14:11 Blaga: PDL va participa la ședința privind Avocatul Poporului și își va susține punctul de vedere”; „12:29 Andreea Paul: Planul USL oscilează între impostură, prostie și lovitură de stat”.

Și astea doar într-o singură zi!

Loviturile de stat au trecut apoi de la Traian Băsescu la Victor Ponta, și, ulterior, la Liviu Dragnea și alți membri din conducerea actuală a partidului.

În acest context să rememorăm și câteva lovituri reale de stat, de la preluarea puterii de către un ins pe nume Napoleon Bonaparte în 18 brumar 1799 sau venirea la conducerea Germaniei a unui alt ins pe nume Adolf Hitler, după incendierea Reichstagului în februarie 1933 până la instaurarea comunismului în Cuba de către Fidel Castro.

Faceți paralelele cuvenite, vă rog!

Nu de alta, dar prevăd o ascensiune fulminantă a sintagmei „tentativă de asasinat”!