Opinie Oana Ionită, Ziarul Financiar: „Cum să ceri 5.000 de lei la primul job?” Răspunsul e simplu: coșul minim de consum pentru o persoană singură a ajuns la 4.322 lei/lună

În ultima vreme, au devenit tot mai frecvente discuțiile aprinse despre salariile pe care le cer tinerii la început de drum. Mulți angajatori și membri ai celorlalte generații consideră nerealist faptul că un tânăr aflat la primul loc de muncă își dorește un salariu de 5.000–6.000 de lei net. „Păi eu pe vremea mea am început cu salariul minim.” spun mulți. Însă care e realitatea economică de astăzi și care sunt costurile reale ale traiului în România anului 2025?

Potrivit datelor oficiale frunizate de Fundația Friedrich Ebert România și Syndex România, coșul minim de consum pentru o persoană adultă singură este de 4.322 de lei pe lună. Această valoare a fost recalculată în baza indicilor de prețuri comunicați de Institutul Național de Statistică pentru luna septembrie 2025, raportat la septembrie 2024. În septembrie anul trecut, coșul minim fusese calculat la 3.972 lei pe lună. Așadar, salariile de 5-6.000 de lei pe care generația Z le cere nu sunt o dorință subiectivă, ci o evaluare oficială a costurilor minime necesare pentru un trai decent.

Conceptul de „coș minim de consum pentru un trai decent” presupune acoperirea unui set de nevoi esențiale: locuință, hrană, îmbrăcăminte, igienă, educație, sănătate, transport, comunicații, recreere, dar și cheltuieli neprevăzute precum probleme medicale sau evenimente familiale. Cu alte cuvinte, nu vorbim despre lux, ci despre normalitate — despre posibilitatea de a trăi fără stresul permanent al supraviețuirii.

Prin contrast, salariul minim net în România anului 2025 este de doar 2.575 de lei (4.050 de lei brut). Așadar, un angajat plătit cu salariul minim câștigă cu aproape 40% mai puțin decât costul minim al traiului decent. Datele arată că din 2020 până în 2025, valoarea coșului minim de consum a crescut cu 56%, în timp ce salariul minim nu a ținut pasul. Rezultatul? Un decalaj tot mai mare între veniturile reale și costurile vieții. Și desigur dorința tinerilor (și nu numai) de a fi plătiți corect într-o piață care doare se preface că nu îi aude.

În aceste condiții, întrebarea firească este: de ce se așteaptă mereu ca angajatul să „strângă cureaua”? De ce este criticat pentru că cere o remunerație care să-i permită să trăiască, nu doar să supraviețuiască, în timp ce responsabilitatea ajustării nu cade și asupra angajatorilor? A cere un salariu care acoperă nevoile de bază nu este o pretenție exagerată, ci un act de normalitate într-o economie care ar trebui să fie echitabilă.

Mai mult, din perspectiva performanței și motivației la locul de muncă, problema devine evidentă: dacă un salariu nu acoperă nici nevoile de bază, nu mai vorbim despre motivație și performanță, ci despre supraviețuire. Iar din supraviețuire nu se naște performanță, loialitate sau implicare. Este nerealist să cerem productivitate și eficiență de la angajați care trăiesc constant sub presiunea financiară.

Interesant este că, încă din anul 2000, legea prevede că „coșul minim de consum pentru un trai decent constituie elementul principal de fundamentare a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată” (OUG nr. 217/2000). Cu toate acestea, prevederea nu a fost aplicată nici până astăzi, pentru că Institutul Național de Statistică nu a stabilit în mod regulat valoarea acestui coș, deși ar fi trebuit.

Prin urmare, discuția despre tinerii care cer salarii de 5.000–6.000 de lei nu este una despre aroganță sau lipsă de modestie, ci despre adecvarea între venituri și costurile reale ale vieții. Atunci când un trai decent costă peste 4.000 de lei, cerința unui salariu puțin peste acest prag este justificată și necesară.

Poate că, dacă punem alături cele două sume — 5.000 de lei, cât își doresc tinerii ca salariu, și 4.322 de lei, valoarea coșului minim de consum — angajatorii vor înțelege că această cerință nu este deloc exagerată.

Oana-Maria Ioniță este social media manager, Ziarul Financiar, BUSINESS Magazin, După Afaceri PREMIUM