Opinie Oana Gorbănescu, Ernst&Young România: Cât de mult ne mai ajută limba română în afaceri

Putem compara romgleza cu fenomenul de la sfârșitul secolului XIX, ilustrat comic de Vasile Alecsandri prin personajul Coana Chirița. La acel moment, limba română experimenta un import masiv de cuvinte din limba franceză, care a atras atunci, ca și acum, numeroase critici și ironii. Ambele manifestări au un lucru esențial în comun: fiecare dintre ele a urmat unei perioade de ardere a etapelor pentru reintegrarea României în cultura vest-europeană. Saltul cultural a creat de fiecare dată un vid lingvistic ce nu a putut fi gestionat decât prin importul lexical din culturile de referință. Limba este elementul structural al oricărei civilizații care modelează toate produsele acesteia, dar asta înseamnă în același timp că nu are flexibilitatea și suplețea de a se adapta peste noapte la schimbări economice și politico-administrative fundamentale.

Mai concret, la momentul tranziției la economia de piață și la cultura de consum, limbii române îi lipsea un exercițiu capitalist de 50 de ani, iar asta se vede astăzi nu doar în limbajul de afaceri al românilor, dar și în cel al tinerilor care au crescut cu produsele media americane. Am auzit un fermier din Neamț intervievat la televizor vorbind în mijlocul ogorului despre target-ul producției de porumb la hectar și am zâmbit. Dacă unii termeni din limbajul de afaceri al limbii noastre sunt fie prea lungi, prea formali, fie pur și simplu inexistenți, alte cuvinte din vocabularul limbii noastre sunt însă fixate într-o logică părăsită odată cu economia centralizată. Să luăm exemplul cuvântului „pontaj„, abandonat pentru englezescul „time-sheet„, care este nu doar mai greu de pronunțat, dar și mai lung, însă are avantajul că nu amintește nici de intrarea muncitorilor pe banda de producție, nici de insolita condică ce dispărea după doar câteva minute de întârziere. Iar acesta este cazul mai multor cuvinte românești, altfel perfect adecvate pentru a echivala termenii din limba engleză în fața cărora au pierdut teren.

Însă nu este suficient să ridicăm din umeri și să concluzionăm că „limba noastră nu mai funcționează„. Este prea puțin pentru a explica sau justifica formele hilare pe care le ia uneori limbajul în birourile din România. Privind către contextul în care comunicăm, trebuie să recunoaștem gradul de contagiune a limbii engleze în întreaga lume, ea devenind practic limba universală în afaceri odată cu globalizarea. În România, ca și în alte țări, importul termenilor de specialitate din limba engleză a fost accelerat de prezența companiilor multinaționale. Corporatiștii sunt cei care trebuie să jongleze în fiecare zi cu limba română, în care execută, și limba engleză, în care raportează. Folosirea anumitor termeni din limba engleză înseamnă adeziunea la cultura organizațională a companiei prin conformarea la limbajul său. Dacă adăugăm la asta inerția, comoditatea sau oboseala de zi cu zi, dar și ușurința cu care putem spune ceva incomod doar folosind altă limbă, începem să căpătăm o imagine mai nuanțată a mecanismului care generează acele expresii bizare ce ne revoltă și ne amuză deopotrivă.

Indiferent de legile sau regulile pe care le-am născoci pentru a o proteja, limba română va continua să se transforme pentru a servi în viața de zi cu zi nu doar poeților și academicienilor, ci tuturor profesiilor și categoriilor sociale. Oricât de tristă este această transformare, ea nu face decât să reflecte realitatea noastră cotidiană și registrul în care trăim și muncim. Totuși, folosirea limbii române este un act individual care are un impact direct asupra imaginii noastre, iar aici responsabilitatea ne aparține în totalitate. Câți dintre termenii englezești pe care îi folosim în fiecare zi sunt de fapt necesari și de neînlocuit și unde este granița între adecvat și ridicol? Pentru fiecare dintre noi și dintre interlocutorii noștri, această graniță este diferită în funcție de educație, experiență și preferințe. Un singur lucru rămâne cu siguranță safe pentru brand-ul nostru personal: folosirea corectă și responsabilă a limbii române.

Oana Gorbănescu este CORPORATE COMMUNICATION OFFICER AL ERNST & YOUNG ROMÂNIA.