Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: Rutina schimbării sau schimbarea rutinei

Iuliana Stan este OD & leadership consultant și director general al Human Synergistics România

În mod evident, schimbarea este noua ordine de mii de ani, chiar dacă la anumite momente viteza schimbării a fost infinit mai mică decât pare să fie în timpurile în care trăim și decât pare că va fi în viitor. Parafra-zând-o pe Regina din Alice în Țara Minunilor, trăim vremuri în care trebuie să alergăm din ce în ce mai repede ca să putem sta pe loc. Schimbarea nu este o acțiune, schimbarea este un proces. Durata și consecvența unei schimbări sunt primele indicii că avem de-a face cu o schimbare de calitate, iar însușirea unei schimbări la nivel de caracter este adevărata schimbare, pentru care noi, consultanții, folosim adesea cuvântul transformare.

Așadar, schimbarea serviciului, schimbarea mobilei, schimbarea partenerului, schimbarea unor obiceiuri sau a unor comportamente, schimbarea șefului sau schimbarea casei pot fi considerate schimbări. Dacă nu sunt simple înlocuiri, atunci cu siguranță putem să începem să vorbim despre schimbare. Principalul ingredient al unei schimbări este scopul adevărat pentru care ea trebuie să se producă. Schimbarea adevărată nu este niciodată la nivel de “to do list”, ci este ceva ce are loc la nivel de scop și de valori.

O schimbare care aduce confort este o înlocuire și nu anunță niciun progres, dar pe termen scurt poate aduce satisfacții sau mici bucurii. O schimbare care redefinește un scop, personal sau organizațional, este cel mai adesea un demers provocator, dureros chiar, dar care garantează satisfacții constante pe termen lung, în viitor. Sursa durerii este tocmai provocarea sistemului de valori după care ne-am condus până când am luat decizia de schimbare, adică a rutinei în care funcționăm deja.

Cel mai adesea, dar foarte greu de conștientizat într-un demers de schimbare de orice natură, personal sau organizațional, este faptul că nevoia profundă pentru schimbare vine din sentimentul că în starea curentă nu ne atingem tot potențialul pe care îl simțim în noi. Provocarea pentru o schimbare nu vine niciodată din exterior, ca o consecință a dorinței de a schimba ceva neplăcut cu care interferăm, ci vine cu adevărat numai din interior, din nevoia de autodezvoltare care de fapt este și principala sursă și resursă de energie în orice proces de schimbare.

Schimbarea autentică e motivată și determinată intrinsec, pe când înlocuirea este totdeauna motivată extrinsec. Adesea auzim sau primim indicația de a nu mai lua lucrurile personal, poate este cel mai des îndemn de schimbare personală pe care îl aud. Ca să realizeze acest lucru, în mod normal, un om conștient de faptul că i-ar fi utilă o astfel de schimbare la nivel de comportament ar avea nevoie, dacă este susținut și primește feedback constant, cam de doi ani. Aparent descurajant. Dar beneficiile schimbării unei astfel de atitudini sunt similare cu beneficiile pe care le-am simțit cel puțin o dată cu toții când am mai absolvit o școală sau când ne-am extins competențele sau când ne-am diversificat expunerea în interacțiunea cu cei din jur.

Diferența dintre a lua și a nu lua lucrurile personal este ca diferența dintre a citi recenzia unei cărți și a savura plăcerea și bucuria lecturii acelei cărți. Sunt lumi complet diferite, aparent doar cu același conținut. Foarte simplu spus, a lua lucrurile personal înseamnă, la suprafață, să te superi ușor, iar la nivel profund să simți că cei din jur nu țin cont de tine și de opinia ta. Dar, și mai profund, sentimentul de nedreptate este cel care te face să “iei lucrurile personal”.

Astfel, cadrul de valori care trebuie resetat este cel în care pseudovaloarea “a avea dreptate” ar trebui înlocuită cu capacitatea de a avea claritate în interior și înțelepciune și maturitate pentru a te manifesta în exterior. E normal să te superi, dar suprema atitudine corectă este înțelepciunea care înseamnă de fapt, la nivel de comportament, punerea în practică a cunoștințelor și a informațiilor, nu enumerarea lor.

În loc să spunem cuiva “nu mai lua lucrurile personal”, ideal ar fi să ne gândim cum, poate, și noi “ajutăm” acea persoană să ia lucrurile personal și apoi să lăsăm lucrurile așa cum sunt, însă fără a ne lăsa înșelați de ele. Este o schimbare mai grea decât cea pe care o recomandăm când le spunem altora să nu mai ia lucrurile personal! Astfel, schimbarea autentică este un sport extrem, dar ale cărui beneficii sunt savurate doar de cei care îl practică cu consecvență și care sunt dependenți de ele. Un lucru este cert însă: schimbarea este cel mai stabil lucru din lume.