Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: N-am citit cartea, dar am văzut filmul!

de Iuliana Stan, director general al Human Synergistics Romania

Cei mai mulți dintre oameni cred că știu foarte bine ce presupune schimbarea și așteapă, uneori contemplativ, alteori cu nerăbdare, schimbarea celorlalți. Dacă ei știu și înțeleg rațional ideea de schimbare, înseamnă că acum pot deveni fini observatori, chiar comentatori sau arbitri ai schimbării la ceilalți.

Cea mai puțin periculoasă categorie este, deocamdată, cea a celor care nu au ajuns să se aproprie de subiect. Nici ei nu sunt interesați de vreo mecanică a schimbării, nici schimbarea nu le dă târcoale.

Dintre cei care știu despre ce este vorba, pentru că sunt extrem de puțini, ca să folosesc o comparație este ca și cum ai arunca o găleată de apă în Dunăre, pentru ei discuția despre schimbarea lor este cel mult o remarcă, nu un subiect în sine. Este așa nu pentru că nu au ce spune, ci pentru că este atât de mult de spus încât limitarea la o discuție simplă ar duce în derizoriu un proces îndelungat și plin de semnificații pentru ei. Este greu pentru cineva din afară să înțeleagă cum o coincidență îți poate schimba viața sau cum o vorbă spusă la momentul potrivit te face să începi să auzi sau cum o pictură te poate privi, sau cum ai discutat cu terapeutul tău sute de ore despre același subiect și tot nu i-ai înțeles rostul. Tot vorbesc despre schimbare ca proces, dar este în același timp imposibil și banal să îl definesc pentru că nu ne motivează și nu ne schimbă aceleași lucruri pe toți. Oamenii care au auzit că există filmul vor spune că știu despre ce este vorba, iar cei care l-au văzut vor comenta, cel mult, despre performanțele cinematografice. Cei care au citit cartea vor zâmbi cu îngăduință. Cinicii care au citit cartea și-ți scot ochii că nu ai citit-o și tu intră tot în grupa celor care au văzut filmul pentru că, evident, experiența lecturii nu le-a folosit prea mult. Altă întrebare pe care o pun de obicei cei care știu că există filmul schimbării este “cât durează”?

Răspunsul îi demotivează totdeauna: niciodată nu se termină, odată ce ai început. Urmează a doua între-bare: nu este mai bine să nu încep? Și pentru această întrebare răspunsul este ciudat pentru că acest proces nu prea are nici început clar determinat. Cine poate ști cum i se poate activa motivația de schimbare? Important însă este să fii cu ochii pe tine ca să nu-ți ratezi momentul. Nicio cură de slăbire eficientă nu începe de luni, ci din momentul în care începe. Cea mai dragă dintre obiecțiile de schimbare despre care vorbesc cu oamenii este următoarea: nu pot să trec în extrema cealaltă, nu pot din rău să mă fac bun deodată, o să spună lumea că am luat-o razna! Însă schimbarea nu este despre a te face bun după ce ai fost rău, ci despre a alege să fii rău când e cazul, nu din principiu, totdeauna preventiv. Oamenii care au devenit altfel decât erau înaintea parcurgerii unui proces de schimbare nu sunt nici mai răi, nici mai buni decât erau, ci sunt doar mai asumați și mai parcimonioși cu manifestarea excesivă a emoțiilor, bune sau rele. Nu sunt fericiți în exces sau exaltați, ci mai degrabă împliniți, nu sunt nici triști și deprimați, ci mai degrabă perseverenți și determinați să își definească și să își atingă propriile standarde de fericire. Procesul de schimbare este un drum lung și în direcții diferite și, deși destinația este un obiectiv important, călătoria este cea care produce procesul, iar acesta poate fi analizat și înțeles doar la finalul unor etape, nu înainte.

Cam așa un subiect atât de logic și de business cum este schimbarea organizațională lasă echipe de top mana-ge-ment mirate și cu ochii mari pentru că ei așteaptă să vină consultantul și să le scrie planul de acțiune pen-tru schimbare și să le spună când să dea drumul la implementare. Singurul lucru pe care un consultant îl poate face este să îi ajute pe oameni să definească o posi-bilă destinație și, când și când, să descopere și să mențină direcția potrivită împreună cu cei pe care îi însoțește. Niciun om din afara altui om sau din afara altei organizații nu poate avea trăiri în locul altcuiva, dar cineva din afa-ră poate, dacă se pricepe, crea cadrul în care aceste trăiri să apară și să fie semnalate. Cea mai importantă mențiune este că procesul prin care se creează cadrul pen-tru o schimbare nu poate fi niciodată, dar absolut nicio-dată, anticipat, ci doar construit și consolidat în timp și împreună cu cel sau cu cei care sunt implicați. Singura întrebare pe care însă și-o pun cei care participă la acest proces este, fără excepție, de ce oare nu am început mai devreme?