Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: Buricul Pământului și profitul

IULIANA STAN (managing partner Human Synergistics România)

Prima dată când am aflat că mai sunt si alții, adică alte câteva miliarde bune de oameni care cred același lucru, a fost la o lecție de psihologie socială, în anul I de facultate, când profesorul ne-a arătat cum desenează harta lumii niște studenți din Australia. Hărțile lor erau, am zice noi, de-a-ndoaselea sau răsturnate, cu Australia în centrul paginii, America de Sud în stânga sus, America de Nord în stânga jos, Asia și Europa spre dreapta jos, Africa exact în dreapta la mijloc, iar Antarctica deasupra. Era lecția despre reprezentări, adică foarte simplu spus despre semnificație sau despre interpretările personale și unice pe care le dăm lucrurilor, evenimentelor, oamenilor, cuvintelor.

De atunci încolo, cu tristețe, am abandonat gândul că lumea începe de la mine. Există miliarde de lumi, fiecare cu buricul ei, unic. Aproape magic, gândul că nu sunt buricul lumii a dispărut, ca și cum nu ar fi existat niciodată. În locul gândului de dinainte a apărut claritatea cu care vedeam că alții, toți cei din jurul meu, aveau impresia că de la ei începe lumea. Mi-a plăcut și am ales să mă antrenez la a vedea și eu lumea prin ochii lor, ca să văd cum începe și cât cuprinde lumea fiecăruia. Ce văd ei, ce își doresc ei, în ce fel sunt părerile lor și cum își trag concluziile? Care sunt experiențele lor anterioare și care sunt convingerile după care își analizează experiențele, care sunt aspirațiile lor? Ce îi motivează?
Înțelegerea faptului că lumea începe de la fiecare dintre noi și ne are pe fiecare dintre noi în mijloc oferă o perspectivă de înțelegere, dar și de lucru cu oamenii, extrem de diferită de perspectiva în care lumea începe doar de la noi. A vedea lumea din punctul de vedere al altora nu este empatie, este alt sport al minții, este despre o logică subiectivă extrem de utilă. Antrenamentul este greu, însă beneficiile sunt numeroase cel puțin pentru multitudinea de perspective pe care le putem dobândi.

Un superbeneficiu organizațional este înțe-legerea simplă a faptului că pe angajați nu îi motivează niciodată în niciun fel și cu nicio metodă, în mod direct, ideea de profit. Mă refer la oricine lucrează într-o companie mai jos de nivelul de top management. Niciun specialist sau niciun team leader sau muncitor nu va fi pozitiv impresionat auzind cuvântul profit, ba dimpotrivă, va fi demotivat, pentru că acest cuvânt nu este despre el, ci despre ceilalți, despre cei de sus din companie.
Sigur că acesta este scopul material al existenței oricărei organizații, însă declinarea și comunicarea acestui scop în termeni de profit este cea mai sigură cale de a nu îl obține. Buricul Pământului știe el ce este cel mai bine pentru el și va munci și se va angaja în slujba acelui lucru cu tenacitate dacă îi înțelege semnificația sau dacă îi poate da semnificație proprie. A ține cont de părerea lui este mai profitabil decât a investi în a-l convinge că profitul este important.

Oamenii sunt motivați și energizați de stările lor, nu de ale altora, iar profitul ca scop este o stare care dă energia potrivită doar la un anumit nivel al unei organizații. Acolo unde conducătorii de organizații se încăpățânează să convingă angajații că profitul este important promițând că odată cu creșterea profitului le vor crește și lor salariile, se creează un cerc vicios: leafă contra profit de la conducători și participare mai mare contra leafă mai mare de la angajați. Virtuos ar fi despre semnificație, și la unii, și la alții, iar lipsa semnificației este despre a profita, nu despre profit. Iar ca orice Buric al unei lumi care se respectă, fiecare știe ce este cel mai bine pentru el însuși și va profita cât și cum va putea mai bine pentru liniște în lumea lui.