Opinie Iulian Anghel, ZF: Cum e mai bine, să mănânci gândaci sau să-ți mănânci pisica?

Înainte de a fi o istorie a războaielor, înainte de a fi o istorie a iubirilor,

omenirea a fost o istorie a mâncatului. Știm din învățătura primită în școala primară că strămoșii noștrii au fost, cu mii de ani în urmă, vânători-culegători, că după aia au făcut ei și au dres și au construit orașe și au trăit împreună și abia dupa ce au prins cheag s-au apucat de războaie. Rousseau, care a scris “Contractul social” – o carte ce merită citită măcar pentru a vedea cum judeca lumea acum 250 de ani – credea că, la începutul omenirii, oamenii erau buni pentru că ei aveau lucrurile în comun, dar apariția proprietății private a distrus această armonie. Nu putem acum să știm, pe de-antregul, cum a fost în trecut, dar știm ca oamenii s-au unit pentru că au văzut că împreună pot vâna uriașii mamuți, pot vâna cu sulițele lor strâmbe din lemn animale mari și se pot apăra de ele. Și astfel să aibă mâncare și siguranță pentru toți.

Epopeea lui Ghilgameș, ce mai veche scriere cunoscută (este scrisă cam acum 5.000 de ani) povestește cum regele sumerian al Urukului, oraș care era în Irakul de azi, vâna lei împreună cu prietenul lui, Enghidu. Nu știm dacă sumerienii mâncau lei dar, dacă unii de pe aici mănâncă și azi pisici, de ce n-ar fi mâncat sumerienii de acum 5.000 de ani lei, care sunt din același neam cu pisicile?

Nu cred că cineva din România nu a auzit de vietnamezii din Timișoara care mâncau popândăi pe care-i prindeau de pe un câmp de lângă oraș sau de decizia Comisiei Europene de a autoriza mâncarea de greieri. Acum, desigur, le-o fi scăpat unora stirea cu românul căruia i s-a dezghețat porcul din valiză la coborârea din avion, pe aeroportul din Liverpool, și a umplut toata gara cu sânge. Englezilor nu le-a scăpat și au râs tabloidele britanice o saptămână întreagă. În sectorul 2 din București, majoritatea celor care fac curat pe strâzi sunt din Asia – din Nepal. Confruntată cu scăderea natalității, Europa importa forță de muncă din Asia, din ce în ce mai mult. Înainte de pandemie, ne-am nimerit la Roma, de Paști, și am mers la slujba de duminică de la Vatican să vedem cum e și să-l vedem pe Papa. I-am văzut doar șăpcălia pentru că erau unii veniți cu noaptea-n cap ca să prindă rând în față. Am văzut apoi catedrala Sf. Petru, “Pieta” lui Michelangelo și alte minuni iar, la plecare, ne-am așezat la o terasa să mâncăm. Ei bine, toți ospătarii și bucătarii erau chinezi. Dar toți. Și nu era un restaurant chinezesc, ci o pizzerie italiană sadea. Într-un restaurant din Roma am fost serviți de o româncă, la fel intr-un altul din Florența. Când românii pleacă în Europa nu sunt atât de vizibili. Daca pui un spaniol lânga un român, greu de spus care-i spaniolul și care-i românul. În plus, ambii sunt botezați în religia creștină, chiar dacă unul e catolic iar altul ortodox. Așa că niciunul nu ar avea vreo problemă să asiste la slujba de Înviere a celuilalt sau să mănânce la masa lui de Paști miel, pască, cozonac și să ciocnească ouă roșii. Pentru că culturile unuia și a celuilalt sunt apropiate, chiar dacă nu identice. Când vorbim de culturi îndepărtate, lucrurile se schimbă. Oamenii care vin din Asia în Europa exporta cultura lor, inclusiv pe cea culinară. Ei mănâncă greieri, o delicatesa pentru mulți, și șobolani, maimuțe sau multe alte vietăți, ceea ce noua ne repugnă. Și nu mâncam. Dar și popoarelor semite – arabii sau israelienii – le este silă de obiceiul nostru de a mânca carne de porc.

Comisia Europeana este certată azi pentru că a autorizat mâncarea de insecte. Comisia nu a făcut decât ceea ce trebuia să facă. Este obligația ei să autorizeze dacă un anumit tip de aliment este comestibil sau nu. Dacă thailandezii vând șobolani prajiți în piețe publice și unii din ei se muta în Europa nu înseamnă că pot să-și deschida o tarabă cu șobolani prăjiți la Roma sau la București. Dar ei vin cu obiceiuri culinare necunoscute nouă. Vietnamezii care vânau popândăi pe un camp de lângă Timișoara nu o făceau pentru că nu aveau ce mânca, ci pentru că, în țara lor, astfel de animale sunt comestibile și, probabil, gustoase, dacă au depus un asemenea efort. Doar că, în România, aceste animăluțe sunt ocrotite de lege, chiar dacă dăunează culturilor agricole. Sunt filmulețe pe YouTube care îți arată cum se gătește un șobolan. Pai se gătește așa cum se gătește în satele noastre un porc de Craciun. Au vuit tabloidele din Germania, de Craciunul trecut, când niște români din nu mai știu ce orașel german, au tăiat și au pârlit porcul în fața blocului. De unde au avut porcul, Dumnezeu știe. A venit poliția și le-a luat porcul pentru că așa ceva ăia nu se mai văzuseră. De aceea lucrurile trebuie, cumva, reglementate și când e vorba de porc și când e vorba de gândaci sau de popândăi. Dacă ei mănâncă lăcuste și greieri, nu te obliga nimeni să mănânci și tu. Eu nu mănânc homar nici azi, deși este supergustos. Mi se face silă doar când vad cum arată.

Comisia a zis ca unele insecte sunt bune de consum, ceea ce asiaticii știu de secole pentru ca le mănâncă de secole. Dar, na, Petre Daia, ministrul nostru al agriculturii și mulți alți revoltați din politică, mănâncă sănătos carne de porc, porc tăiat și pârlit în fața blocului. UE ne strică tradițiile, țipă și fostul comisar european pentru agricultură Dacian Cioloș.

Elvețienii – nu mulți, cam 3% din populație – mănâncă de Paști pisici. Acum ce-o fi mai detestabil, să mănanci lăcuste sau să-ți mănânci pisica?