Opinie George Mioc, CEO PSI Industries: Între România și Grecia, DNA-ul face diferența salvatoare

 Amintesc în treacăt de Dyonisius cel Bătrân, tiranul Siracuzei, care a golit visteria pe războaie și petreceri, iar în momentul în care statul său a intrat în faliment, a confiscat pur și simplu toate drahmele supușilor săi și le-a ștampilat la valoarea dublă. Mai menționez și frecventele intrări în incapacitate de plată de după sfârșitul războiului de independență, în 1829. Doar Ecuador și Honduras și-au declarat falimentul mai des decât Grecia.

Aș începe însă de la măsurile populiste și corupția din perioada guvernului socialist Papandreu, la începutul anilor 80. Imediat ce țara a intrat în UE, cheltuielile cu pensiile și salariile din sectorul public au explodat, ele fiind susținute prin împrumuturi externe. Angajările în sistemul de stat se făceau într-un sistem clientelar, corupția s-a răspãndit de la cel mai mic nivel – pentru orice autorizație de la guvern se plătea mită – la vârf. Institutul Brookings arată că, dacă statul grec ar fi avut standardele de etică și de transparență din Olanda sau Suedia, în intervalul 2007-2010 ar fi înregistrat un excedent bugetar, în loc să ajungă la un minus de 6,5% din PIB. Cei de la Brookings susțin că dacă Grecia ar fi avut măcar standardele Spaniei ar fi reușit să mențină deficitul bugetar la 4%.

Nu vreau să fiu partizan și să blamez doar socialiștii: cu excepția perioadei în care a pregătit adoptarea monedei euro, toate guvernările, inclusiv cele de dreapta, au menținut sau au amplificat cheltuielile necontrolate. Noua Democrație, nu socialiștii din PASOK, a fost cea care a lansat un program de naționalizări. În paranteză: România a avut mare noroc că privatizarea Romtelecom către OTE, o companie grecească de stat, nu a fost un dezastru complet. Semne ale corupției grecești începuseră să se simtă și în România, pe această filieră. Privatizarările către companii de stat ar trebui interzise. Revenind la Grecia, nuca de pe colivă s-a dovedit a fi Olimpiada de la Atena, din 2004, care a costat circa nouă miliarde de euro, fiind cea mai scumpă manifestație de acest gen.

Două elemente aș adăuga la acest tablou succint, pentru a ne ajuta să privim mai atent la ceea ce se întâmplă în România. Primul: sistemul de educație din Grecia a fost pervertit prin angajările clientelare. Banii se duceau în salariile unor profesori angajați pe pile, complet inutili procesului de învățământ. Se ajunsese la situații aberante, precum cea de la o școală de pe o minusculă insulă, unde erau angajați 15 profesori de sport. Doi, sistemul de pensii era complet nesustenabil. Nenumărate categorii profesionale aveau “pensii speciale”. Funcționarii greci se puteau pensiona la 58 de ani, beneficiind de o pensie echivalentă cu 80% din salariu. În Germania, vârsta de pensionare era mai mare cu doi ani, iar pensia ajungea la circa 70% din salariul de bază.

Să tragem linie și să recunoaștem: majorității cetățenilor greci le-a plăcut să se lase mituiți. Cu pensii, cu salarii la stat, cu ce li s-a oferit. Sigur că ei pot spune că nu știau detaliile întregului jaf sau ale corupției, dar sunt convins că își dădeau seama că sistemul este putred.
Este ușor de observat că acum guvernul Ponta reia greșelile făcute de greci în urmă cu mulți ani de zile. PNL, cu inițiative populiste precum dublarea alocației universale pentru toți copiii, pare că intră într-o competiție a promisiunilor populiste. În Parlament a reînceput sarabanda pensiilor speciale și nimeni nu știe unde se vor opri aceste inițiative. Procesul de privatizare este în stand by și publicul nu pare interesat de faptul că administrarea companiilor de stat a devenit o sursă majoră de corupție. Nu vreau să joc rol de Casandră și să prezic dezastre, spun doar că ar fi bine să oprim din timp aceste derapaje, aparent tolerabile. Știu și faptul că datele Finanțelor și ale INS arată bine, dar lăsați-mă să vă spun că și-n Grecia lui Papandreu era aceeași situație.

Există totuși un element pozitiv, care ne deosebește în bine: avem un DNA puternic, hotărât să stârpească fenomenul corupției. Lăsați-mă să cred că grecilor le-ar fi fost mult mai bine azi, dacă ar fi avut niște procurori anticorupție la fel de hotărâți. Să nu-i lăsăm pe politicienii români să distrugă DNA, s-ar putea să ne dăm seama peste ani că această instituție a făcut diferența între noi și Grecia.

Notă: Opinia prezentată îi aparține domnului George Mioc și nu implică în niciun fel redacția Business Magazin sau organizația din care publicația face parte.