Opinie George Mioc, CEO PSI Industries: Consens Iohannis-Ponta pentru reducerea TVA? În ‘86, Ronald Reagan și democrații au reușit

 Din punct de vedere etic, pare corect: după ce un grup de aproape 70 de demnitari și-au majorat indemnizațiile cu 350%, trebuie „să se dea ceva la toată lumea”. Lăsând ironia deoparte, din perspectiva bugetului României, va fi un dezastru. Noua lege a salarizării personalului bugetar va însemna cheltuieli suplimentare în valoare de 14 miliarde de lei, în 2016 – au afirmat, neoficial, doi demnitari din cabinetul Ponta la o întâlnire cu un grup de ziariști. La asta se adaugă pensiile speciale pentru militari (în momentul în care scriu, președintele Iohannis nu a promulgat încă legea) și alocația universală pentru copii. Pensiile și alocațiile i-ar costa pe contribuabilii români circa 4,5 miliarde de lei doar pe ultimele luni ale acestui an – este tot o estimare neoficială făcută de membri ai Guvernului.

Repetăm orbește, parcă nu am fi în stare să învățăm nimic, greșelile din 2008. Cum apar niște bani în plus la buget, cum îi tocăm pe pomeni, în loc să investim în viitor. Situația îmi pare cu atât mai tristă cu cât sunt dintre cei care cred că aveam șansa să reducem fiscalitatea, cu condiția să ținem cheltuielile sub control. Insist că, dacă vrem să evităm un dezastru (cred că s-a abuzat de comparația cu Grecia), este nevoie ca toate partidele să ajungă la un acord pe tema unor măsuri bugetare nepopulare, așa cum s-a putut conveni majorarea, din 2017, a bugetului Apărării sau așa cum s-a ajuns la un acord la o lege referitoare la siguranța națională.

Președintele Iohannis ar trebui să facă primul pas, înainte ca un Victor Ponta aflat într-o campanie disperată de supraviețuire, să mai facă alte prostii. Ponta aruncă bani în stânga și în dreapta, poate, poate, mai cumpără niște voturi, știind că de plătit va plăti Executivul din 2017.

Șeful statului trebuie să încerce o negociere cu Guvernul și finanțatorii externi pentru un pachet de măsuri fiscal-bugetare care să presupună relaxarea fiscalității și raționalizarea cheltuielilor bugetare, astfel încât România să se încadreze în deficitul structural de 1%, convenit cu UE. Teza mea este că, dacă se negociază, se pot găsi soluții pentru reducerea TVA, eliminarea taxei pe stâlp și a accizei de șapte eurocenți la litrul de carburanți. Actualul președinte are marele avantaj că nu va intra direct în alegerile din 2016. Sigur că va căuta să ajute partidul său, PNL, să nu ne facem iluzii inutile, dar marea miză pentru Klaus Iohannis sunt alegerile din 2019, așa că are timp să gândească în perspectivă, să iasă din bătăliile mărunte de fiecare zi.

În 1986, Ronald Reagan a reușit o reducere dramatică a taxelor (rata maximă a impozitului pe venit a coborât de la 50% la 28%) după lungi și dificile negocieri cu adversarii săi politici din Partidul Democrat. Acel acord a rămas în istorie, chiar și democratul Obama îl invocă frecvent pe fostul președinte republican pentru acest succes.

Sigur că, în România, din punct de vedere politic, pare o sinucidere să te atingi de cheltuielile cu salariile și de pensii. Eu – poate într-un exces de optimism și de bună credință – consider că un acord între Palatul Cotroceni și Palatul Victoria poate fi unul de tip win-win. Alegătorii s-au săturat să vadă certuri și discursuri paralele, în loc de soluții. Dramatic mi se pare că, în ultimele luni, dacă s-a construit un consens, el a fost doar în favoarea clasei politice.

A fost un deplin acord între marii actori politici la legile electorale, care favorizează apariția unui oligopol, sau la majorarea indemnizațiilor pentru demnitari, nu pentru o reformă în educație sau în învățământ, de exemplu. Eu susțin că se poate încerca o negociere și pentru un acord care să aibă efecte pe termen lungi asupra întregii economii românești. În plus, scăderea taxelor va însemna creșterea consumului, atragerea unor investitori străini și locuri de muncă bine plătite pentru românii care nu doresc să emigreze. Toți actorii politici pot beneficia, electoral, de o relansare a economiei printr-un program curajos de reducere a fiscalității. Totul este să aibă inteligența să gândească „outside the box” și să iasă din credința că electoratul așteaptă de la ei replici șmecherești aruncate la televizor, în locul unei construcții politico-economice.

Notă: Opinia prezentată îi aparține domnului George Mioc și nu implică în niciun fel redacția Business Magazin sau organizația din care publicația face parte.