Opinie: Despre Whistleblowing - Rolul avertizorilor de integritate în prevenirea riscurilor în companii și organizații

Burcin Atakan este Partener Consultanță Financiară în cadrul Deloitte România

De asemenea, va proteja avertizorii împotriva concedierii, demiterii și a altor forme de represalii, cerând autorităților naționale să informeze cetățenii și să ofere instruire autorităților publice cu privire la modul de abordare a avertizorilor.

În consecință, toate companiile care au mai mult de 50 de angajați trebuie să implementeze mecanisme și proceduri interne pentru a aborda corect rapoartele de avertizare și pentru a preveni/sancționa orice formă de represalii. Înainte de aceasta, a cincea directivă privind combaterea spălării banilor adoptată de Parlamentul European la 19 aprilie 2018 prevedea, de asemenea, o protecție sporită și dreptul la anonimat pentru avertizorii care au raportat spălarea banilor.

Există, fără îndoială, o recunoaștere din ce în ce mai mare a valorii whistleblowing-ului ca mijloc de abordare a diferitelor nereguli. Scandaluri recente precum Dieselgate, Luxleaks, Panama Papers și Cambridge Analytica ilustrează rolul cheie pe care avertizorii îl pot juca în descoperirea unor acte ilegale care reprezintă o amenințare la adresa bunăstării societății și necesitatea unei protecții sporite pentru avertizorii de integritate. Potrivit site-ului Whistleblowerprotection.eu, 7% dintre toți angajații vor avea nevoie de protecția care se acordă avertizorilor de integritate la un moment dat în decursul carierei.

Fenomenul whistleblowing poate fi definit simplu ca un act de dezvăluire a informațiilor sau a activităților care sunt considerate ilegale sau imorale în cadrul unei organizații. La nivel personal, există un simț de responsabilitate civică ce determină mulți oameni să raporteze activități ilegale sau să dezvăluie comportamente greșite, deoarece consideră că este de datoria lor ca cetățeni să facă acest lucru.

În funcție de caz, avertizorii de integritate au câteva opțiuni în ceea ce privește maniera și canalul prin care pot dezvălui informația. Acest lucru se poate face fie intern, aducând la cunoștință problema persoanelor sau organelor corespunzătoare din cadrul organizațiilor, fie extern, contactând entități din afara organizației.

Ca și în multe alte aspecte civice și etice, stabilirea unui mediu adecvat pentru a le aborda necesită timp. Avertizorii de integritate, în special, se află într-o poziție foarte delicată odată ce expun un act greșit, iar protecția acestora trebuie tratată cu seriozitate. Deși doar zece state membre ale UE au în acest moment o lege cuprinzătoare care protejează avertizorii, noua lege a Comisiei Europene oferă perspective promițătoare în acest sens, servind ca o recunoaștere atât a rolului avertizorilor de integritate, cât și a necesității de a răspunde riscului de represalii la care sunt expuși.

Ca urmare a introducerii noii directive a UE, companiile trebuie să-și înființeze linii proprii de avertizare sau să colaboreze cu terțe entități care pot furniza această soluție pentru a proteja avertizorii. Odată implementată o astfel de platformă, următoarea provocare pentru companii va fi modul de gestionare a rapoartelor de avertizare.