Opinie - Bogdan Angheluță, editor Business Magazin: Este America pregătită pentru un nou Obama?

Îmi amintesc momentul în care l-am văzut pentru prima dată pe Barack Obama, undeva la începutul anului 2008; nu știam prea multe despre el, dar discursul pe care l-a ținut după victoria din statul american Iowa mi-a atras instantaneu atenția. Un tânăr educat, care vorbea cursiv, făcând apel la emoția celor din public – un contrast evident față de cel care condusese destinul Americii în anii precedenți.

Obama a plecat în cursa Partidului Democrat pentru nominalizare fără prea multe șanse, având în fața sa una dintre cele mai influente femei din politica mondială, Hillary Clinton. Dar discursul său rațional și modul decisiv în care s-a pronunțat asupra unor teme sensibile la acea vreme, așa cum era războiul din Irak, au făcut ca baza sa de suporteri să crească mult peste așteptările analiștilor.

Părea evident însă că democrații aveau să „fure” președinția de la republicani, pentru că marea majoritate a americanilor – indiferent de înclinările politice – se plictisiseră de aiurelile lui George W. Bush și, s-o spunem sincer, de nivelul său intelectual sub medie.
Asistăm acum la același fenomen, cu mențiunea că Trump nu oferă americanilor prostii, ci minciuni.

Potrivit Politifact, platformă care verifică veridicitatea declarațiilor oferite de oficialii americani, doar 4% din informațiile oferite de Donald Trump sunt adevărate. Doar una din 25.

Procentajul crește atunci când sunt adăugate informațiile în principal adevărate și parțial adevărate, ajungând la 29%. Situația rămâne însă una aproape ireală: 7 din 10 lucruri spuse de Trump sunt false.

În comparație, Barack Obama avea un procentaj de 20% în ceea ce privește informații reale și 73% atunci când erau luate în calcul și cele parțial adevărate.

Interesant este că minciunile lui Trump ating chiar și subiecte lipsite de importanță: recent, el a declarat că tatăl său s-a născut în Germania; realitatea este că acesta s-a născut la New York, în 1905.

Revin la ideea de contrast pentru a-l prezenta pe candidatul democrat care mi-a adus aminte, din multe puncte de vedere, de Barack Obama: Pete Buttigieg.

La doar 37 de ani, Buttigieg este noua vedetă a Partidului Democrat, fără a avea însă prea multe lucruri care să-l recomande – exact ca Obama. Este primar al unui oraș cu vreo 100.000 de locuitori din statul Indiana, vorbește șapte limbi străine (norvegiana a învățat-o pentru a putea citi mai multe cărți ale autorului său preferat, netraduse în engleză) și este veteran de război. A terminat Harvard și Oxford și este licențiat în istorie, literatură, filosofie, politică și economie. Este homosexual, fiind căsătorit de anul trecut cu partenerul său de viață.

Toate cele de mai sus descriu candidatul perfect pentru un partid progresist, așa cum e cel democrat, și mai ales un candidat în opoziție perfectă cu Donald Trump.

Întrebarea este ce trebuie să facă democrații pentru a transmite mesajul lui Buttigieg (sau al oricărui alt candidat) către votanții care l-au ales, în 2016, pe Trump; cum trebuie să „îmbrace” acest mesaj astfel încât să fie perceput și de America de jos, acea Americă prea puțin interesată de încălzirea globală sau de economia participativă. Acea pătură socială pentru care singurul lucru care contează e ziua de mâine.

Obama a reușit să câștige mobilizând tinerii, minoritățile și acea parte din elite care se săturase de nivelul scăzut al mesajelor venite de la Casa Albă; Trump a câștigat mobilizând oamenii de rând și segmentul celor afectați de dispariția industriei, mobilizându-i pe cei care se săturaseră de discursuri pompoase, inteligente, dar care nu le aduceau nimic nou pe masă.

Va alege America un alt Obama?