Oana Nuță,director de marketing și imagine corporativă la EximBank, fost editor la ZF bănci (1998–2004)

„Eram două echipe, una cu experiență și una de tineri. Țin minte că făceam un master la ASE în statistică și economie și am văzut un anunț pe holurile facultății. Era ceva de genul că dacă știu engleză și sunt curioasă, să vin la un interviu. Și m-am dus. A fost primul meu job. Am lucrat cam 7-8 luni la perete, adică umpleam paginile, scriam tot, dar ce făceam era de test. Era ceva extraordinar. Apoi a ieșit prima ediție a ZF pe piață, iar eu am rămas mai departe încă șase ani. Aici s-a format o parte din mine. Cred că am învățat atunci niște valori de care mă țin și acum și anume respectul față de oameni, loialitatea, spiritul de echipă. Și acum suntem o echipă.

ZF de la început și-a dorit să fie altceva, iar în această dorință resursa umană a fost cea mai importantă. Ne doream să fim primii, ne-am dezvoltat ca niște pantere. Totdeauna voiam să avem informațiile corecte. Și acum când vorbesc cu unii oameni mă știu drept redactorul de la ZF, nu ca pe omul de comunicare.

ZF se va dezvolta pe termen lung, dar cred că dacă nu ar mai exista printul, atunci nu am mai vorbi de ZF. Sunt convinsă că indiferent de cum citesc oamenii de afaceri ziarul, hârtia este acolo, pe un colț al biroului lor.

ZF a scris pentru prima dată de privatizarea Petromidia, de exemplu. Țin minte că am sunat pe un fix al casei de avocatură care se ocupa de această tranzacție, dar că nu am dat de nimeni, decât de o voce care mă anunța că lumea era ocupată. La cinci minute am fost sunată de un avocat care mi-a explicat multe. Oamenii știau că ZF păstrează confidențialitatea, dar pe de altă parte era foarte multă deschidere din partea mediului de business de a ne învăța pe noi, de a face acest transfer de know how. Mereu am avut deschiderea interlocutorilor venind din partea ZF pentru că și ei știu că dacă vrei să exiști în mediul de business trebuie să fii în paginile ZF.
Cred că profesional am învățat de la ZF că este foarte important să nu arzi etape, să faci și să înțelegi tot ce fac oamenii din echipa ta. Mâine, dacă aș putea, m-aș întoarce să scriu din nou.”