Oana Ioniță, ZFHustle culture ne-a vândut iluzia succesului prin epuizare. Career minimalism ne arată că succesul poate însemna să muncești mai puțin, dar cu sens

Multă vreme, succesul profesional a fost echivalat cu o singură direcție: mai mult. Mai multe ore de muncă, mai multe responsabilități, mai multe promovări. Hustle culture a creat o generație de profesioniști mereu „în priză”, dar și o epidemie de burnout. Conform unui studiu al Deloitte pe care îl citeam în Forbes recent, 77 % dintre profesioniști au declarat că au experimentat burnout la locul de muncă, iar 42 % au părăsit un job tocmai din cauza stării de epuizare asociate burnoutului. În acest context, un nou curent profesional — career minimalism — câștigă teren, în special în rândul milenialilor și generației Z. Mulți tineri sunt foarte activi pe LinkedIn pe acest subiect: acesta subliniază în diverse postări că la locul de muncă preferă să se concentreze doar pe sarcinile esențiale — cele care le aduc valoare și sens — decât să accepte să “mereu ocupați”.

În țările occidentale, career minimalism prinde teren pe fondul discuțiilor despre work-life. În Europa de Est însă, unde mentalitatea „hard work pays off” e încă foarte prezentă, trendul are o nuanță diferită: tinerii care îl adoptă sunt uneori priviți drept leneși sau neimplicați.

Pentru generațiile mai tinere, această perspectivă vine cu un avantaj major: curajul de a pune întrebări incomode încă de la începutul carierei. „Câte ore se muncește de fapt pe zi?”, „Ce fel de echilibru există între viața personală și cea profesională?”, „Cum se raportează compania la sănătatea mentală?” — sunt întrebări care, până nu demult, păreau tabu într-un interviu de angajare. Desigur, mulți anagajatori încă privesc aceste întrebări ca fiind „neprofesioniste” și „tipice generației tinere”. Career minimalism este filosofia prin care se elimină din carieră tot ce este excesiv și se păstrează doar ceea ce îți aduce valoare reală: un job care susține sănătatea mentală, un ritm de lucru sustenabil și obiective aliniate cu valorile personale. Diferența față de concepte precum quiet quitting este majoră. Dacă quiet quitting este mai degrabă o retragere pasivă din muncă, career minimalism este o alegere activă. Este despre a spune „nu” promovărilor care nu aduc satisfacție, „nu” proiectelor toxice și „da” unui parcurs profesional care să lase loc pentru viață personală, sănătate și dezvoltare reală. Un studiu realizat de Future Forum relevă tocmai de ce e important ca anagajații să elimine excesele –  s-a ajuns la concluzia că persoanele care au luat parte la cercetare au o capacitate de focalizare redusă cu până la 60 %, iar productivitatea le scade în medie cu 32 %. Aceste cifre arată că excesul de muncă nu mai aduce eficiență, ci costuri ascunse. Pentru mulți, career minimalism devine o strategie activă: nu renunță la carieră, ci o regândesc. Ei stabilesc limite clare (nu răspund la e-mailuri după anumite ore, nu își iau laptopul după ei în vacanță, nu accepta sarcini care nu se regăsesc în fișa postului), refuză “obligațiile de etichetă” care nu aduc valoare reală și investesc în abilități transferabile, nu doar în titluri pompoase. În țările occidentale, career minimalism prinde teren pe fondul discuțiilor despre work-life. În Europa de Est însă, unde mentalitatea „hard work pays off” e încă foarte prezentă, trendul are o nuanță diferită: tinerii care îl adoptă sunt uneori priviți drept leneși sau neimplicați. Tocmai acest „hard work” e opusul abordării career minimalism: e cultura în care „cine muncește mult merită respect” și în care epuizarea e văzută adesea ca dovadă de performanță.

Întrebarea esențială pe care o ridică acest curent este simplă: care este nivelul tău de „suficient” la locul de muncă?   

Oana Ioniță este Social Media Manager, BUSINESS Magazin, Ziarul Financiar, DA Premium