Home Actualitate Oana Ioniță, ZF: Doomjobbing, candidat l...
Actualitate

Oana Ioniță, ZF: Doomjobbing, candidat la titlul de cuvântul anului în piața muncii

Într-un articol publicat recent de The Guardian, doomjobbingul este descris ca un cerc vicios al speranței și dezamăgirii. Acesta descrie obiceiul (nou) de a trimite aplicații la zeci sau chiar sute de joburi, într-un ritm alert, fără să personalizezi CV-ul…

Oana Ioniță, ZF: Doomjobbing, candidat la titlul de cuvântul anului în piața muncii
Oana Ioniță, ZF: Doomjobbing, candidat la titlul de cuvântul anului în piața muncii · Foto: Business Magazin

Într-un articol publicat recent de The Guardian, doomjobbingul este descris ca un cerc vicios al speranței și dezamăgirii. Acesta descrie obiceiul (nou) de a trimite aplicații la zeci sau chiar sute de joburi, într-un ritm alert, fără să personalizezi CV-ul sau scrisoarea de intenție pentru fiecare rol, sau fără să citești prea bine lista de sarcini a acelui rol.

Fenomenul a fost comparat cu doomscrol­ling-ul și etichetat ca „varianta din piața muncii”. Doomscrolling este deja un termen consacrat, prezent în dicționare, și descrie obiceiul de a petrece mult timp consumând online știri negative și îngrijorătoare. În ultimele luni, și termenul doomjobbing a început să câștige popularitate pe internet. Într-o postare publicată pe Instagram pe 22 mai, Cambridge Dictionary și-a întrebat urmăritorii dacă doomjobbing ar trebui să devină un cuvânt nou inclus în vocabularul oficial. Cambridge ne oferă și definiția: activitatea de a căuta compulsiv prin anunțuri de angajare, fără un plan clar despre ce cauți, deoarece te simți anxios în legătură cu locul de muncă sau cu viitorul tău. Ne oferă chiar și un exemplu: „În loc să își actualizeze CV-ul, și-a pierdut timpul făcând doomjobbing, citind anunțuri de angajare la care nu avea să aplice niciodată”.

Poate că generațiile anterioare au trecut prin experiențe similare, însă diferența este că astăzi concurența nu mai vine doar de la alți candidați. Aplici alături de zeci sau chiar sute de persoane. CV-ul tău este filtrat de algoritmi înainte să fie văzut de un om. Unele roluri dispar, altele sunt automatizate, iar inteligența artificială schimbă deja modul în care companiile recrutează și organizează munca. Așadar, toată lumea e anxioasă, cu toții vrem un job sigur – dar simțim că nu mai avem timp să aplicăm „ca la carte”.

Problema este și că piața muncii începe să semene tot mai mult cu rețelele sociale. Dacă doomscrollingul înseamnă să consumi fără oprire știri negative până ajungi să crezi că lumea se prăbușește, doomjobbingul înseamnă să aplici fără oprire la joburi până ajungi să crezi că nu ești suficient de bun pentru niciunul dintre ele – pentru că de cele mai multe ori nu primești nici măcar un răspuns de refuz. În ambele cazuri, mecanismul este același: continui să „scrollezi” în speranța că următorul lucru pe care îl vei vedea îți va aduce liniște. Dar rareori se întâmplă asta.

Faptul că a apărut un cuvânt nou pentru această experiență spune multe despre perioada în care trăim. În ultimii ani s-a discutat tot mai mult în spațiul public despre termeni precum burnout, quiet quitting, revenge quitting, doomscrolling sau conscious unbossing. Toți încearcă să descrie aceeași realitate: relația noastră cu munca, care s-a schimbat schimbat enorm de la pandemie încoace.

Îngrijorător este și că doomjobbingul schimbă modul în care oamenii caută locuri de muncă. Conform Monster’s Doomjobbing Report, 48% dintre candidați nici măcar nu citesc integral descrierea unui job înainte de a aplica. Mai mult, aproximativ 16% petrec mai puțin de 30 de secunde analizând un anunț, iar alți 16% între 30 și 60 de secunde. Cu alte cuvinte, aproape o treime dintre candidați decid dacă aplică la un job în mai puțin de un minut. Deci în loc să analizeze dacă rolul li se potrivește, mulți aplică rapid, sperând că măcar una dintre zecile de aplicații trimise le va aduce un răspuns favorabil.

Poate că cea mai mare ironie a doomjobbingului este că, deși dintr-un unghi poate părea un comportament productiv și ambițios – să aplici la multe joburi – în realitate este alimentat de anxietate. Acum pare că fiecare caută un alt job mai bun pentru că ne este teamă. Teamă că salariul nu va mai fi suficient. Teamă că industria în care lucrăm se schimbă prea repede. Teamă că locul nostru de muncă nu va mai exista peste câțiva ani. Teamă că AI-ul va conduce lumea. Poate pare puțin exagerat, dar când vorbești cu oamenii din jurul tău îți dai seama că discuțiile duc mereu spre aceste lucruri.    

Oana Ioniță este Social Media Manager BUSINESS Magazin, Ziarul Financiar, DA Premium

Conţinut Business Magazin
Citeşte fără limită restul articolelor cu plată
Abonează-te — 9,90 € / lună