O româncă de 22 de ani a câștigat premiul pentru cel mai bun documentar la festivalul Internațional de Film de la Istanbul

Are 22 de ani, e din Pitești, dar talentul și ambiția pentru a contura poveștile oamenilor din Belgrad au ajuns pe primul loc la Festivalul Internațional de Film de la Istanbul.

Pe 24 martie 1999, Ioana avea doar 5 ani. În timp ce picta în sufragerie, un post de știri anunța la TV că la sud-vest de România, începeau bombardamentele NATO asupra Belgradului. Organizația Nord Atlantică acționa în urma refuzului președintelui sârb de atunci Slobodan Miloșevici de a înceta reprimarea gherilei separatiste și civililor kosovari. Au fost zile în care sârbii nu s-au pierdut cu firea, în ciuda covorului de bombe aruncat asupra orașelor și altor puncte strategice ale țării.

Au făcut un veritabil scut uman pe trei poduri pentru a le proteja împotriva bombardamentelor. După 78 de zile, multe dintre familiile sârbe nu mai erau în formulă completă, iar printre victime erau și copii, în total peste 2.500 de civili.
Evenimentul a rămas în istorie, oamenii au rămas în suflet cu poveștile lor nespuse. În scurt timp, Ioana a început să contureze povestea carierei ei cu acea pasiune și determinare care au dat o dimensiune umană și narativ-artistică momentului Belgrad 24 martie 1999.

De mică îi plăcea să picteze, dar în liceu a descoperit scurt metrajul. A simțit că o să facă film, iar fotografia o să o păstreze ca ambrozie pentru timpul liber. Până la admiterea la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București nu a fost decât un pas și apoi a venit provocarea lansată de un profesor care i-a propus să facă un documentar în Belgrad cu o echipă sârbească, pe o temă aleasă de ea.

Și așa au început poveștile cu Tambura, chitaristul din Belgrad, și cu preotul din Banatul Sârbesc, apoi marea provocare: traducerile interviurilor cu acuratețe din sârbă în engleză. Premiul pentru cel mai bun documentar, luat anul acesta la Festivalul de Film din Istanbul, are în spate un an și jumătate de muncă, ambiție, dorința de a ieși din zona de confort, un afiș furat de membrul juriului și, în CV, o abilitate care mută munții din loc : „Pot! O să fac asta!”

Cititi mai multe pe www.identitatea.ro