O franțuzoaică a construit în România un business cu vinuri și mâncare gourmet

Anne Marie Rosenberg stă pe domeniul ei de patru hectare de lângă pădurea Cormorova și încearcă să simtă mirosul mării, aflată la mai puțin de un kilometru de fosta casă de porumbei unde a decis, în urmă cu zece ani, că vrea să devină viticultor. Spune că a avut, „așa ca oricine”, două vieți. Prima este cea în care s-a născut într-o familie de viticultori francezi din regiunea Champagne, vinul fiind o tradiție în familia ei de peste 10 generații.

A urmat facultatea în Germania (a absolvit în urmă cu 15 ani), a lucrat în cadrul unui combinat siderurgic ca specialist de HR și comunicare, a făcut apoi un master în marketingul vinului și al băuturilor alcoolice, apoi a fost jurnalist specializat în vinuri, întâi la Londra, apoi în Atlanta, iar ultima sa experiență din prima viață a fost una antreprenorială – un mic magazin de vinuri, la Paris, pe care l-a coordonat trei ani și în care vindea și vinuri românești.

După anul 2000, a început a doua sa viață: a plecat din Franța, atrasă de amintirea bunicului său român și de o chemare interioară care îi spunea că România este de fapt acasă, și a colindat Dobrogea în căutarea podgoriei perfecte. Nu a găsit-o, dar a găsit în schimb o fostă mică podgorie și o casă de porumbei unde a decis că ar vrea să facă vinuri și să dezvolte mica sa podgorie perfectă.

Își rezumă primii ani ai aventurii antreprenoriale românești cu umor și cu o voce scăzută marcată puternic de accentul franțuzesc: „În 2001 am venit în România, în 2002 am achiziționat ferma cu multe ruine și câteva hectare de vie plantată de 25 de ani, în 2006 am făcut primul vin, în 2007 am renovat o clădire unde am făcut restaurantul și crama, iar în 2008 le-am deschis. Ulterior, am început să fac ce știu eu mai bine: vin și mâncare”.

Podgoria sa, alături de restaurant și de cramă, poartă un nume inspirat de casa de porumbei pe care a găsit-o pe terenul viran din urmă cu 10 ani. La Clos de Colombes, Anne Marie Rosenberg a început să facă vin așa cum știa ea mai bine, deși admite că „nu există rețetă pentru un vin perfect”. Ferma are 4 hectare, dar, pentru a ajunge la cantitatea de care are nevoie, antreprenoarea colectează struguri pentru echivalentul a încă trei hectare. A avut și o experiență neplăcută cu o podgorie, unde via i-a fost tăiată de niște răufăcători, dar s-a redresat și a ajuns să îmbutelieze anul trecut aproape 15.000 de sticle de vin. Totalul investiției la Clos des Colombes a fost de aproximativ 1 milion de euro, iar antreprenoarea a avut și un credit pentru o parte din această sumă de la BRD, dar l-a plătit.

Producția se împarte în mai multe categorii, în funcție de calitatea vinului. Antreprenoarea povestește că alege personal, în fiecare an, cel mai bun butoi de vin, din care se va face vârful de gamă, dar care va intra și în componența vinurilor premium. Anul trecut, a câștigat competiția butoaielor din cramă un pinot gris. La baza unei piramide imaginare se află ceea ce se numea înainte „vin de masă” și acum se numește „vin de România”; acesta este vinul din care face cea mai mare cantitate, aproximativ 10.000 de sticle pe an.