Niciodată soarta economiei Uniunii Europene și bunăstarea cetățenilor ei n-au fost mai vulnerabile la capriciile vremii și vecinilor ca acum

Cu jumătate din flota de reac­toare nucleare a Franței scoasă din funcțiune, cu lacurile de acumulare ale Norvegiei secate, fără vânt în Germania, încă dependentă de gazele rusești care vin în cantități tot mai mici, Europa se adâncește într-o criză energetică fără precedent. Con­secința ime­diată sunt prețurile energiei care bat record după record.

Urmările care se vor vedea în timp sunt prelungirea perioadei de scumpiri genera­lizate, recesiuni și incertitudine pe măsură ce iarna se apropie. Niciodată soarta economiei Uniunii Europene n-a fost mai vulnerabilă la capriciile vremii ca acum.

Situația subliniază nevoia unor surse cât mai diverse de electricitate și de diversificare a furnizorilor, dar și a interconexiunilor rețelelor de gazoducte și oleoducte dintre statele membre ale UE.

De asemenea, cum industriile și chiar consumatorii de rând sunt avertizați că vor veni raționalizări ale consumului de gaze, electricitate și apă, acum sunt mai importante ca oricând acțiunile și strategiile de prevenire a risipei de orice fel.

„Dacă Rusia închide robinetul de gaze s-ar putea să nu mai fie suficient gaz pentru acoperirea cererii în întregime. Vor urma raționalizări“, spune Annegret Groebel, pre­șe­dintele Consiliului Autorităților Europene de reglementare din Energie, într-un interviu pentru Bloomberg.

„Pot fi evitate întreruperile de furnizare, dar, desigur, pentru acest lucru este nevoie de multă muncă de pregătire, ceea ce și facem.“ Indicatorul pentru prețu­rile energiei destinate pieței germane anul viitor a crescut la sfârșitul săptămânii trecute pe Bursa Europeană a Energiei cu aproape 7%, la 455 de euro pe megawatt-oră, un nivel record.

Indicatorul pentru piața franceză a urcat cu 8%, la 622 de euro pe MWh. Prețul este echiva­lent cu cel al energiei obținute dintr-un baril de petrol cotat la 1.100 de dolari.

Cererea este mai mare ca de obicei din cauza valurilor de caniculă neobișnuit de intense. Peste acestea se suprapune secarea lacurilor de acumulare ale hidrocentralelor și a principalelor căi de transport fluvial. Cotele Rinului, principalul fluviu din Germania, se apropie rapid de nivelul de pericol pentru circulația barjelor cu cărbune, combustibil folosit de termocentralele reactivate pentru suplimentarea enegiei produse prin arderea gazelor.

Franța este într-o situație mai dificilă de­oarece mai mult de jumătate dintre reac­toarele sale nucleare au fost închise pentru între­ținere. Franța este de obicei ex­portator net de energie, dar în a­ceastă vară a devenit importator, la prețuri uriașe.

Schimbarea a forțat statele vecine să ardă cantități mai mari de gaze naturale. Și mai rău este că resurse prețioase se duc pe stingerea incendiilor de vegetație. Președintele francez Emmanuel Macron a cerut ajutor din toată Europa. Penuria de gaze i-a forțat pe unii producători de energie să treacă la petrol, ceea ce înseamnă și prețuri mai mari ale țițeiului.

Noul impuls dat cererii de petrol atenueză îngrijorările că recesiunea către care se îndreaptă sau se afundă unele dintre cele mai mari economii ale lumii – SUA, Germania – va reduce consumul. Analiștii atrag atenția că UE a rămas dependentă puternic de gazele Rusiei, iar iarna se apropie.

Presupunând că banii nu sunt o pro­blemă, orice soluție pentru aprovizionarea cât mai rapidă a pieței europene cu energie non-rusă atunci când este nevoie este binevenită.

Colosul german Uniper a găsit una: ar putea face schimb cu consumatorii asiatici cedându-le acestora transporturile de gaze naturale lichefiate comandate din Australia în schimbul GNL exportate de SUA, scrie Reuters.

America a devenit deja unul din principalii furnizori de energie ai UE, mai ales că Uniunea a hotărât decuplarea completă de cărbunele rusesc. Uniper este cel mai mare importator german de gaze rusești. RWE, un alt colos energetic german, a pornit o campanie mondială de căutare de furnizori de GNL. Compania a adus în Europa în prima jumătate a acestui an 40 de transporturi de GNL, de patru ori mai mult decât în aceeași perioadă a anului trecut. Dacă până anul acesta mai toate drumurile gazelor duceau spre est, spre Rusia, Germania vrea ca vestul să devină poarta de intrare pentru combustibilul destinat UE. Cancelarul german Olaf Scholz a menționat construirea unor gazoducte care să pornească din Spania și Portugalia și să ajungă în mijlocul Europei. Spania importă gaze din Africa, iar Portugalia, cu porturile ei de mare adâncime, este poarta UE spre Atlantic.