Nici o companie, nici o organizație și nici o țară nu poate fi condusă prin frică. România nu avea în anii 90 nici un ban în buzunar, astăzi firmele românești cumpără cu sute de milioane de euro, cât o tranșă FMI din acei ani, rețele de magazine în Grecia. Cum să fim o nouă Grecie, când îi cumpărăm pe greci?

De câteva luni de când se tot discută măsuri pentru reducerea deficitului bugetar a fost aruncat un văl de frică peste România. Că dacă nu luăm măsura x sau nu majorăm taxele y, vom avea soarta Greciei, că vom fi junk, că nu mai avem acces la piețele internaționale, că ni se taie fondurile europene.

După ce abia construisem un pic de încredere că putem, că știm, apare același și același plânset pe care auzim de ani: că noi nu suntem în stare de nimic, că trebuie să vină alții să ne administreze resursele și să ne conducă economia. Între timp, antreprenorii români, care dacă ar fi fost dominați de teamă niciodată nu ar fi ajuns unde au ajuns, își văd de treabă.

Uite că până să ajungă România la fel Grecia, ajunge Grecia la fel ca România. Grupul Dedeman a anunțat astăzi achiziția rețelei de magazine Praktiker din această țară, cu 17 magazine și 1.200 de angajați. Este adevărat că avem de-a face cu o achiziție de active în distress, firma mamă din Germania fiind în insolvență. Dar este o mișcare îndrăzneață, o tranzacție de peste 130 milioane de euro, care arată puterea capitalului românesc.

La o cifră de afaceri în jur de 300 miliarde de euro pe an, antreprenorii români încasează dividende anuale de 15 miliarde de euro.

Aceasta este de fapt puterea de foc a capitalului privat românesc. Deocamdată, o mare parte din acești bani nu merg suficient în consolidări de business, de crearea de firme puternice care să atace piețele internaționale, ci mai mult în real estate  sau eventual pe vacanțe în străinătate, pe care românii au ajuns să dea 10 miliarde de euro pe an.

Deci pe când 1 milion de români cheltuie annual 3-4 miliarde de euro pe an în Grecia pe vacanțe, iată că vine momentul, așa după cum Ziarul Financiar l-a prevăzut, când bani se duc șo în investiții care să aducă randamente viitoare.

Chiar și cu un deficit bugetar aflat sub scrutinul agențiilor de rating, România nu e Grecia, după cum a dovedit-o de altfel și suprasubscrierea masivă pentru bondurile externe emise de statul român la doar o săptămână după adoptarea pachetului de creșteri de taxe. Și dobânzile au fost mai mici decât cele de la începutul anului.

Poate puțini știu că Grecia a fost exclusă de la finanțările internaționale private timp de cinci ani după intrarea în criză, cu toate tăierile bugetare și creșterile de taxe asumate.

Dar diferența esențială între Grecia și România nu este că Grecia a ajuns o paria a piețelor financiare internaționale după criza internațională din 2008-2009 la o datorie publică de peste 200% din PIB, pe când România este la 50% din PIB. Nu. Diferența fundamentală între economia Greciei și cea a României este de structură.

România are 20% din PIB industrie, iar în anii buni chiar 24%, Grecia este la 15%. Baza industrială a României include mărci de mașini locale precum Dacia, ceea ce Grecia nu a avut niciodată. România are două reactoare nucleare – nici Grecia și nici chiar Polonia, nu au.

România este în top trei la producția de gaz natural și de petrol din Uniunea Europeană, iar în agricultură suntem în top trei la producția de grâu, de floarea soarelui și de porumb. Este adevărat că industria alimentară a crescut cu doar 30% în ultimii zece ani iar cea de retail a crescut cu 300%, dar puterea agriculturii nu trebuie subestimată.

Se compară câmpurile aride de pietre din Grecia cu holdele României?

Un mare jucător de pe piața de logistică a spus recent: când autostrăzile de la est la vest și de la nord la sud vor fi gata, Bucureștiul va fi “capitala” de business a unei regiuni de 100 milioane de oameni de pe o rază de 1.000 kilometri.

Pe măsură ce mărfurile, serviciile și oamenii vor circula mai repede, puterea de business a României se va amplifica. Polonia se duce astăzi spre un PIB de 1.000 de miliarde de euro, dublu față de Austria. Grecia este la 220 mld. euro. România este la 380 miliarde de euro PIB în 2025 șI se va duce spre 600 miliarde de euro în 2032. Bucureștiul va fi capitala Balcanilor.

Grecia are euro, Bulgaria îl va avea de la 1 ianuarie 2026. Forța axei balcanice de acum încolo începe să se arate. În 2030 se va putea ajunge din București la Salonic pe autostradă. Mai e nevoie și de un tren rapid Acum 25 de ani un om de afaceri vizionar spunea: “Voi face din Rompetrol cea mai mare companie petrolieră a Balcanilor. Noi nu ne gândim ce spațiu de expansiune avem aici lângă noi. Istoric, România a fost o forță economicăîn Balcani, trebuie să redevenim”.

Săptămâna trecută, Rompetrol a deschis a opta benzinărie în Sofia și a ajuns la 55 de unitățI în Bulgaria. Mai contează că acum sunt kazahii în control? Sensul istoriei este prea puternic să fie deturnat. Petromidia a fost făcută în anii 70 pentru petrolul Iranian, cu mari eforturi. Prețul sau sau fost unul din deconturile din ‘89 de fapt. Dar astăzi funcționează și este în top 5 companii ale României. Mai contează astăzi că procesează petrol kazah? 

Fără teamă. Cu îndrăzneală. România s-a opus unor imperii aici la marginarea Europei și a rezistat. A rezistat la inflație de 300%, la deprecieri de 50% ale leului într-o zi. A rezistat fără un ban în buzunar. Iar acum cu zeci de miliarde de euro în buzunare ne îngenunchează un TVA?