Negrițoiu: Instituția de rezoluție poate fi în ASF sau chiar Fondul de Garantare, cu resurse private

“Instituția de rezoluție este o entitate în primul rând a ASF, noi am constituit acum un serviciu care se ocupă cu pregătirea executării prevederilor Legii rezoluției. Sau poate să fie Fondul de Garantare, știți că avem un proiect de lege să-l separăm din ASF”, a declarat joi președintele Autorității de Supraveghere Financiară, Mișu Negrițoiu, după o conferință organizată la ASE.

El a precizat că respectiva instituție va trebui controlată de participanții la Fond, pentru că va cuprinde și un fond de rezoluție, care va avea resurse private.

Totodată, se va ocupa eventual și cu “dezvoltarea mai departe sau cu recuperarea cheltuielilor pe care le face, din valorificarea activelor entității supravegheate”.

Guvernul a aprobat miercuri un proiect de lege referitor la crearea unui nou cadru legal de gestiune a crizelor în sectorul financiar, prin introducerea de măsuri și instrumente menite să intervină timpuriu și rapid în cazul unui asigurător neviabil sau în curs de a intra în dificultate.

Prin noile reglementări va fi instituit un regim care să pună la dispoziția Autorității de Supraveghere Financiară un set de instrumente care să permită intervenția cu promptitudine, într-un stadiu incipient, în cazul unui asigurător aflat în dificultate sau în curs de a intra în dificultate.

Intervenția ASF are scopul să garanteze continuitatea funcțiilor financiare și economice critice ale asigurătorului, reducând, în același timp, impactul situației dificile a asigurătorului asupra pieței asigurărilor și sistemului financiar în general.

De asemenea, noile prevederi vor reglementa competențele Autorității de Supraveghere Financiară în ceea ce privește rezoluția, cu mențiunea că, în cadrul organizării sale interne, ASF trebuie să asigure independența operațională și evitarea conflictului de interese între funcția de rezoluție și funcția de supraveghere prudențială prevăzută în Legea privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor.

Rezoluția este procedura care urmează să se declanșeze în situația în care nu există perspective rezonabile ca starea de dificultate majoră a asigurătorului să poată fi înlăturată într-o perioadă rezonabilă prin măsuri alternative din partea sectorului privat sau prin măsuri de supraveghere.

Potrivit proiectului de lege, cadrul legal de gestiune a crizelor din sectorul financiar-nebancar cuprinde prevederi care se referă la trei etape distincte, respectiv pregătirea, intervenția timpurie și rezoluția. Pentru fiecare dintre aceste etape sunt stabilite condițiile de declanșare, autoritățile implicate, competențele și instrumentele ce pot fi aplicate, precum și modalitatea de implementare a acestora.

Proiectul prevede și obligația autorității de rezoluție de a elabora planuri de rezoluție pentru fiecare asigurător, precum și conținutul acestor planuri.

Din punct de vedere procedural, rezoluția urmează să se declanșeze în situația în care nu există perspective rezonabile ca starea de dificultate majoră a asigurătorului să poată fi înlăturată într-o perioadă rezonabilă prin măsuri alternative din partea sectorului privat sau prin măsuri de supraveghere. Proiectul de lege stabilește obiectivele, condițiile de declanșare și principiile rezoluției, desemnarea administratorului de rezoluție, procedura de evaluare și cele trei instrumente de rezoluție.

Instrumentele de rezoluție care pot fi aplicate în procedura de rezoluție sunt vânzarea activității și a portofoliului, instituția-punte, separarea activelor asigurătorului supus rezoluției, cu scopul de a le proteja în vederea vânzării sau lichidării lor ordonate.

Vânzarea activității și a portofoliului asigurătorului supus rezoluției presupune vânzarea totală sau parțială a acțiunilor sau a altor instrumente de proprietate emise de acesta, după caz, a activității acestuia (active, drepturi sau obligații) unuia sau mai multor cumpărători din sectorul privat (fără a necesita acordul acționarilor), în condiții transparente și nediscriminatorii, care să nu confere avantaje neloiale vreunui potențial cumpărător.