Motivul ciudat pentru care coșurile de cumpărături pe roți au fost de-a dreptul urâte de consumatori la început. Preferau să își care cumpărăturile în brațe

„Am crezut că vor avea un succes imediat”, a declarat Sylvan Goldman, un proprietar de magazin din Oklahoma, despre care se spune că este „tatăl căruciorului modern de cumpărături”, într-un interviu televizat din anul 1977. 

Citat de CNN recent, se pare că entuziasmul lui a fost temperat atunci de reacția primilor cumpărători care au putut folosi căruciorul pe roți. El se aștepta ca cei care făceau cumpărături să stea la coadă pentru a le folosi, dar în schimb, s-a întâmplat exact contrariul: „Erau oameni la cumpărături, dar nimeni nu folosea un cărucior”. 

Femeile spuneau „Nu, am împins destule cărucioare de copii – nu vom împinge acum cărucioare de cumpărături în magazine”, își amintea Goldman într-o scrisoare din 1972. În schimb, bărbații spuneau că dacă vor folosi cărucioarele, vor părea slabi. „Clienții bărbați spuneau – Cu brațele mele mari pot să îmi car coșurile, nu împing niciuna din chestiile astea.”

Adoptarea în masă a cărucioarelor de cumpărături a venit odată cu dezvoltarea lanțurilor de supermarketuri în Statele Unite. Primele supermarketuri self service au fost dezvoltate acolo de Piggly Wiggly, în Memphis, în 1916 și permiteau cumpărătorilor să își ia propriile produse de pe rafturi. În deceniile care au urmat, pe măsură ce tot mai mulți americani au început să conducă, supermarketuri mai mari cu spații ample de parcare au început să se deschidă în suburbii. Totuși, cumpărătorii cărau încă în mâini coșurile de cumpărături. Un lanț de magazine din Texas a oferit carturi chiar la începuturile supermarketurilor, dar acestea nu au fost adoptate, fiind considerate „artistocratice”. 

Goldman, pionierul din Oklahoma, a văzut că oamenii se opreau din cumpărături odată ce îsi umpleau coșul de mână. Prima lui soluție a fost să ofere acestora un al doilea coș și să îl țină pe cel plin la casă. Apoi, în 1936, el a venit cu ideea inventării căruciorului de cumpărături. Astfel, cumpărătorii ar fi putut cumpăra mai mult, crescând vânzările pentru companie. 

Goldman a fondat compania Folding Basket Carrier Co. (Denumită în prezent Unargo, deținută parțial de Berkshire Hathaway) și a lansat un anunț într-un ziar local pentru a-și descrie invenția. 

Pentru a convinge clienții să folosescă aceste coșuri, Goldman a angajat oameni care să se plimbe prin magazin cu cărucioarele și să le umple. Clienții au început treptat să urmeze acest exemplu. Ulterior, a vândut cărucioarele sale de cumpărături și altor supermarketuri. Proprietarii de magazine erau sceptici în legătură cu folosirea acestora fiindcă le era teamă că reprezentau un pericol pentru copii. Câțiva ani mai târziu, Goldman a lansat un astfel de cărucior care să includă și un scaun pentru copii. 

Ulterior, deși au fost lansate și alte produse ale unor competitori, nu au apărut mari schimbări în ce privește aceste coșuri pe roți – poate doar adăugarea de centuri scaunelor pentru copii. Una dintre cele mai mari inovații ulterioare în ce le privește ține de felul în care sunt depozitate în afara magazinelor. 

Sursa: CNN Business