Misterul ascuns din pădurile Luxembourgului: Ce este de fapt Banca Europeană de Investiții, un mamut de peste 500 miliarde dolari, cu pierderi aproape de zero

Ascunsă în pădurile din Luxembourg, Banca Europeană de Investiții (BEI) este una dintre cele mai mari și mai neobișnuite bănci din lume.

Potrivit Financial Times, BEI emite mai multe obligațiuni decât JPMorgan, cea mai mare bancă americană, dar nu este supravegheată de nicio instituție externă de reglementare.

Ca instituție a Uniunii Europene, Banca Europeană de Investiții a condus un plan gigant de investiții de 500 miliarde euro, și a reușit să reducă pierderile la minimum.

Creată din nevoia de a credita interesul public – de a merge acolo unde băncile nu vor sau nu au curaj să meargă – entitatea nu prea înregistrează pierderi. Abia în 2006, după aproape jumătate de secol de operațiuni, banca a fost nevoită să scoată un credit neperformant în afara bilanțului.

Chiar și astăzi, banca are costuri mai mari cu angajații decât se așteaptă să piardă din activitatea de creditare care se ridică în prezent la 455 miliarde euro.

„Banca a crescut mai mult sau mai puțin nedetectată în pădurile Luxembourgului în ultimii 60-61 de ani – ajungând la o dimensiune nebănuită. Câteodată sunt surprins că liderii poltici nu sunt conștienți cu privire la instrumentul pe care îl au la îndemână Este un instrument politic. Servește unor scopuri politice”, spune Werner Hoyer, președintele Băncii Europene de Investiții.

În ceea ce privește BEI ca instrument al statelor, acesta ar putea deveni mai necesar ca niciodată. Europa este în mijlocul tranziție către energie din surse regenerabile. În același timp, piețele de capital trec printr-o perioadă de turbulențe. Mai mult, liderii europeni privesc cu îngrijorare de la distanță avansul pe care l-a câștigat China – prin împrumuturi susținute de stat. Per total, există sentimentul că Europa a rămas în urma tehnologiei.

Soluția pentru o parte dintre aceste probleme s-ar putea afla chiar în Luxembourg. Banca Europeană de Investiții a fost lăudată de statele membre care o dețin și care beneficiază de împrumuturile mari, ieftine și pe termen lung pe care le acordă. Însă anumiți lideri europeni se întreabă dacă banca nu le poate oferi mai mult.

Anul acesta, „un grup de persoane înțelepte de nivel înalt”, printre care academici, bancheri, și foști oficiali europeni, examinează modul în care BEI ar putea opera în afara Uniunii Europene. Contextul nu este cel mai potrivit deoarece negocierile asupra bugetului pe termen lung al Uniunii Europene pune sub semnul întrebării fondurile pe care structura europeană trebuie să le acorde BEI-ului pentru a-i garanta împrumuturile. În prezent se vehiculează chiar și varianta de a reloca anumite părți din operațiunile băncii.

Deși bilanțul băncii, care se ridică la active de 556 miliarde euro, este mai mult decât dublu ca mărime față de Banca Mondială și aproape de zece ori mai mare decât Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, BEI-ul a reuști până acum să evite scrutinul liderilor europeni.

Timp de mai multe luni, Financial Times a pus la un loc un tablou cu privire la caracteristicile băncii, a analizat registrele de creditare, declarații de la audit, corespondență internă, și a realizat interviuri cu peste 20 de oficiali, directori și angajați.

În urma analizei, a ieșit la iveală un creditor cu volume mari și ultra-conservator. Nicio altă bancă nu are capacitatea de a suporta climatul financiar la fel de bine, nici abilitatea de a susține proiecte de infrastructură de dimensiunea celor în care se aventurează BEI. Cu toate acestea, banca încearcă să își schimbe funcționalitățile, acoperirea și apetitul de risc, însă se confruntă cu vechile obiceiuri ale conducerii.

Criticii BEI susțin că banca preferă de cele mai multe ori proiectele ușor de finanțat, cu risc minim, care doar umflă bilanțul băncii fără a aduce efectiv valoare în spațiul public.

Fondată în 1958 cu 66 de angajați, BEI a fost una dintre instituțiile originale ale proiectului european.

Pentru a satisface nevoia de prudență și independență a nemților, BEI a fost numită bancă și a fost nevoită să își strângă singură resursele financiare. Însă activitatea efectivă a instituției se apropie mai muilt de viziunea francezilor legată de un fond de dezvoltare, controlat politic și care să ajute regiunile sărace.

Contradicția se menține chiar și în ziua de astăzi, apreciază Judith Clifton, profesor în cadrul Universității Cantabria din Spania.

De-a lungul timpului, cea mai importantă funcție a Băncii Europene de Investiții a devenit gestionarea banilor ieftini, adunați cu ajutorul rating-ului AAA, și transmiterea lor către state membre noi și vechi.

Podurile, drumurile și celelalte proiecte de infrastructură finanțate de EIB ajută la consolidarea pieței unice, de la aeroportul din Varșovia și până la podul Vasco da Gama din Lisabona.

În timp ce în prezent a început să se implice și în proiecte de dezvoltare financiară și inovație, cea mai mare parte a activității BEI se concentrează în continuare pe credite mari și cu risc minim.

Până acum, BEI a scos în afara bilanțului credite neperformante de doar 330 milioane euro, din totalul de 1.390 mii de miliarde dolari pe care le-a acordat sub formă de credite de la lansare și până acum, înregistrând o rată de doar 0,02% de neperformanță.

„BEI este criticată de cele mai multe ori pentru polticile conservatoare și chiar secretoase în unele cazuri. Asta a fost valabil în special în anii de după criza din 2008 – unde BEI ar fi putut ajuta mai mult”, atrage atenția profesorul Clifton.

Chiar și într-o perioadă în care susține proiecte cu un grad de risc puțin mai ridicat, banca joacă în continuare extrem de sigur. În ultimul deceniu, BEI și-a asigurat rezerve de 0,1% din totalul creditării – necrezând că poate avea un nivel de neperformanță mai ridicat de atât. În același timp, banca germană de dezvoltare KfW a făcut rezerve de 0,8%, Banca de Dezvoltare a Chinei de 3,1%, iar Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare de 4,4%. 

BEI spune că banca nu există pentru a-și asuma riscuri, ci pentru a complementa cheltuielile Uniunii Europene cu instrumente financiare utilizate pentru a atinge țintele publice. „Rating-ul AAA nu este o vanitate, ci este o parte integrantă a modelului nostru de business”, transmit reprezentanții BEI.