Mii de oameni trec zilnic prin această stație de metrou din București fără să știe că acolo se află o adevărată comoară

În lumea paleontologică, aceasta este echivalentul unei mine de aur, cu o bogăție și o biodiversitate remarcabilă. Imortalizează viața marină din Cretacicul târziu unde zona județului Cluj de astăzi era acoperită de o mare puțin adâncă.    Scoici, alge, melci, corali și rudiști se pot vedea încapsulate în materialul calcaros care formează pavajul stației de metrou. Cele mai numeroase organisme sunt rudiștii, care sunt niște vietăți cu un exoschelet conic care era înfipt în solul de pe fundul mării, similar cu un morcov. Acestea au trăit din Jurasicul târziu (acum 150 de milioane de ani) până în Cretacicul târziu. Speciile acestea de rudiști au dispărut odată cu extincția în masă de la sfârșitul Cretacicului și acestea, conform spuselor lui Mihai Popa, paleontolog la Facultatea de Geologie și Geofizică București, „au văzut o dâră de foc pe cer” lăsată de asteroidul care a dus și la extincția dinozaurilor.    Rudiștii erau organisme esențiale în formarea recifurilor din acea perioadă, alungând specii de corali din ecosisteme. Mecanismul de hrănire era rudimentar, hrănindu-se cu nutrienți aflați în suspensie cu ajutorul valvei operculare (cavitatea bucală a acestor organisme). Un asemenea organism putea avea o lungime și de un metru și jumătate. Dispunerea lor erau unele peste celelalte, astfel reciful putea avea astfel și sute de metri. Din punct de vedere științific, valoarea acestor formațiuni este incomensurabilă. În România, imortalizarea faunei din acea perioadă se poate vedea doar în câteva zone, de aceea cariera de marmură Săvădisla și stația de metrou Politehnica surprind o imagine unică a vieții marine de acum 70 de milioane de ani.  

Cititi mai multe pe www.descopera.ro