Mihăiță Cojocariu din Italia: ”Românul în străinătate, mult mai rău, mult mai periculos”

«Ca să răspund la întrebare, ar trebui să înțelegem de ce au emigrat cele 4 milioane de români în decursul celor 27 de ani. Mai ales după 2007. Peste 3 milioane în 10 ani, dacă statisticele sunt reale. Eu fac parte din acei 500-600.000 care au reușit să plece înainte. Cu costurile de rigoare.   Am reușit să cunosc… omul român, altfel în străinătate, în acei ani! Diferit total de cel care era în țară. Mult mai rău. Și mult mai periculos… Cel puțin în anii petrecuți în Germania. Nu mă așteptam, sincer… Încet, am început să rup legăturile cu ei. Eram împreună cu fratele meu și încet, încet ne-am izolat de ei. Am găsit de lucru, undeva în Durren, lângă Koln și ne-am văzut de treaba noastră, fără prea multe tangențe cu alți români. Doar cu câțiva prieteni apropiați. Întoarcerile în țara, după fiecare drum făcut, erau un chin. Parcă intram într-un tunel, fără lumină… Diferența între noi și ei, cei de unde mă întorceam era uriașă… În toate aspectele. La noi cenușiu, la ei totul colorat! La noi mizerie, la ei curat! La noi balamuc, la ei totul ordonat. În plus, acea tristețe pe fața oamenilor… Asta m-a marcat până în 2001. Liberi, dar triști… În acei ani rar vedeai pe cineva zâmbind pe stradă. Îmi trebuiau câteva luni bune pentru a mă obișnui”, a povestit acesta, citat de gazetaromaneasca.com

„Am plecat fără să ne uităm înapoi… Ce s-a schimbat în cei 16 ani de când suntem aici? Mentalitatea celor de acasă? Nu! Nici nu am pretenții la așa ceva. Este și greu… Nu ai cum să schimbi mentalitatea cuiva care nu vrea… Mentalitatea se schimbă în ani, și doar dacă locuiești departe de țară. Noi, chiar dacă ne-am întoarce nu am reuși să schimbăm ceva din acest punct de vedere.

Corupția? Greu și aici. Atâta timp cât ea pornește de la femeia de serviciu, paznic, ospătar, asistentă medicală, funcționar… Toți întind mâna după ceva în plus peste salariul pe care-l au. De asta și cei care conduc România nu-și fac probleme. O văd ca pe ceva normal. Și poate și de asta cei de jos permit așa ceva Fiecare după poziția pe care o are în societate!

Infrastructura. Schimbări majore în țară ? Un pic mai bine decât în 2001, într-adevăr. Însă, departe, departe de ceea ce avem aici. Și, vor mai trece minim 20 de ani (ca să fiu și eu un Brucan…).

Sistemul sanitar. Cred că mai rău că acum 16 ani! Și pentru noi, asta este esențial pentru o eventuală întoarcere în țară. Sistemul de învățământ, aici, chiar zâmbesc. Sunt fericit că fiică-mea a studiat aici, terminat un bun liceu în Ivrea, acum este studentă la o facultate tot în Ivrea. Și învață! Fără plicuri sau cadouri pentru profesori. Iar când va termina, sunt sigur că va fi pregătită pentru ceea ce vrea să devină. (zâmbesc, deoarece am amici care îmi spuneau că școala românească actuală este de o calitate mult superioară școlii italiene).

Nu intru în discuții despre religie sau politică… Cu toate că aș avea multe de spus ! Nu intru în discuție nici despre salariile din țară… Nu suntem în Italia din cauza situație materiale. Atât eu cât și fratele meu ne-am descurcat binișor în țara cât să avem o viață decentă. Și cred că ne-am descurca și dacă ne-am întoarce. Dar… pentru noi este deja prea târziu. Copiii noștri sunt mai mult italieni decât români. Au crescut aici, au prietenii aici. Viața lor este aici. Și a noastră alături de ei.”