Micii antreprenori mizează pe reactivarea mândriei naționale și tradiția românească pentru a marca profituri sigure

“La noi s-a activat în ultimul timp o mândrie națională: dacă acum zece ani voiam să fim mai mult ca alții și luam exemple de afară, acum ne regăsim identitatea din ce în ce mai mult și am început să apărăm ce avem în țară“, descria Cătălin Dobre, executive creative director în cadrul agenției de publicitate McCann Erickson și creatorul personajului Ghiță Ciobanul, unul dintre fenomenele din peisajul advertisingului recent, dar și din economia autohtonă.

„Era firesc să avem o «contraofertă» națională la paneuropenismul și globalismul manifestate în anii 2000, istoria modernă e plină de tran-ziții mai line sau mai bruște dinspre deschiderea către cultura europeană către introspecția în tradițiile românești și invers“, argumentează și Andreea Florea, managing partner al companiei de branding BrandTailors, referitor la numărul mare de proiecte care fac parte generic din sfera „tradițional“. Descrierea sferei „tradițional“ se poate face doar în urma unor constatări subiective, în lipsa unui cod CAEN dedicat la Registrul Comerțului pentru astfel de activități sau a unei statistici care să înglobeze multitudinea de domenii din sfera tradițiilor românești.

Excepție de la regulă fac produsele alimentare tradiționale, pentru care Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a înăsprit condițiile de obținere a atestării de „tradițional“: dacă în 2012 numărul produselor alimentare marcate drept tra-diționale trecea de 4.000, acesta s-a redus de zece ori în prezent, până la aproximativ 400, ca urmare a condițiilor im-puse de MADR. O perspectivă asupra numărului meșteșugarilor din zona artei tradiționale oferă și UCECOM, Uniunea Națională a Cooperației Meșteșugărești, instituție ce reprezintă la nivel național și internațional sectorul cooperației meșteșugărești, potrivit căreia există în prezent 20 de cooperative (asociații autonome de persoane fizice și/sau juridice construite în scopul promovării intereselor economice, sociale și culturale ale membrilor) din domeniul artei populare, artizanatului și meșteșugurilor artistice, ce își desfășoară activitatea în 15 județe, cu pondere în regiunile de dezvoltare Nord-Est (Suceava, Botoșani, Iași, Neamț), Sud-Vest (Vâlcea, Gorj) și Sud (Argeș, Dâmbovița).

Tradiția este apreciată, dar rețeta viitorului comercial al unor afaceri din această sferă trebuie să respecte niște principii fundamentale, crede Andreea Florea: „Dincolo de autenticitate și de credibilitate, e important ca produsele tradiționale să acomodeze gradul de confort cu care s-a obișnuit între timp consumatorul: ia românească trebuie să poată fi curățată la mașina de spălat, stilurile arhitectonice tradiționale trebuie adaptate pentru a răspunde unor nevoi care nu existau la vremea manifestării lor inițiale, mâncarea tradițională are nevoie de ingrediente speciale pentru a-i extinde termenul de valabilitate și a putea fi transportată dintr-un loc în altul și consumată atât de departe de locul în care a fost preparată, într-un fel în care bunicii noștri nici nu și-ar fi imaginat că va fi posibil“.

Răspunsul la nevoi noi vine la pachet cu reinterpretarea tradițiilor într-un mod care are potențial să atragă cât mai mulți oameni. Cu alte cuvinte, un produs care, promovat în social media cum se cuvine, are șanse să facă înconjurul lumii.

„Greu de plasat stilistic, dar ușor de îndrăgit, un scaun pictat, din lemn, aduce în actualitate tradițiile meșteșugărești românești printr-o broderie asemănătoare printurilor digitale“, descriu specialiștii de la The Wall Street Journal scaunul Lana realizat pentru brandul de mobilier Photoliu, ce se vindea la data publicării articolului cu 575 de dolari. Scaunul ce i-a determinat pe jurnaliștii de la The Wall Street Journal să vorbească despre meșteșugurile românești în toamna anu-lui trecut poartă numele Lanei Dumitru sau, după cum este mai cunoscută publicului larg, al Lanei Bălana, tânăra de-signer în vârstă de 27 de ani ce a făcut înconjurul lumii cu creațiile sale prin intermediul blogurilor, publicațiilor interna-ționale și colaborărilor cu mărci de renume.

„La noi ceva devine trendy dacă este acceptat într-un fel de celelalte țări. Când am început să folosesc motivele etno eram departe de business, a durat cinci ani până ca acestea să devină cool și ca toată brandurile să le ceară, indiferent dacă acestea le plăceau sau nu“, spune Lana Dumitru, ale cărei creații au fost primite inițial cu scepti-cism. După ce a publicat numeroase cărți de poezie în copilărie și în adolescență, și-a expus manifestul artistic în două creații inedite: rochia Facebook, care a fost inclusă în 2012 în TrendHunter.com, și rochia Etno, cu print digital ce ilustrează motive românești reinterpretate, digitizate, redesenate și pixelizate, parte a colecției Romania Apparel, proiectul Lanei de absolvire a Universității de Arte din București, din 2009.

Au urmat o colecție ce pune în plan central personajele cimitirului vesel din Săpânța, dar și operele lui Brâncuși. Chiar dacă transformarea creațiilor ei într-o afacere nu reprezintă o prioritate, spune că un pas important în această direcție a fost colabo-rarea cu brandul Puma, câștigată în urma unui concurs de creativitate ca urmare a propunerii unui motiv tradițional. Colaborările similare celor cu Puma au continuat să apară: un model digitalizat pentru o companie a mărcii de origine românească Dero, parte a Unilever, cât și scaunul pentru Photoliu menționat mai sus. Un alt mod prin care activitatea designerului român e remunerată este prin intermediul site-ului ei, unde, spre exemplu, un plic cu imprimeu etno stilizat costă 79 de euro, iar o jachetă, 349.