Lupoaica moralistă: În vreme ce salariații din Ministerul Muncii iau sporuri de 2.200 de lei pentru “condiții vătămătoare” și ajung să câștige 3-4.000 de euro pe lună, ministrul de resort a pus gând rău “asistaților social” care primesc, lunar, 141 de lei, adică 27 de euro

Secretarul general al Ministerului Muncii a avut, în septembrie 2020, un salariu brut de 15.503 lei, la care s-a adăugat un “spor de condiții vătămătoare” de 2.258 de lei – cât un salariu minim brut pe economie. Astfel, el a câștigat, în totat, 17.761 lei brut și a luat în mână 10.390 de lei.

Secretarul general adjunct a câștigat din “spor de condiții vătămătoare” (brut) 1.736 de lei, un director 1.511 lei, un auditor, 1.220 de lei, un consilier oarecare, 1.000 de lei.

Sediul ministerului se află în centru Bucureștiului, în clădirea fostului Comitet Central al PCR, de acolo de unde a fugit Ceaușescu. Cunosc bine clădirea pentru că am fost reporter la Senat, instituție care a funcționat, multă vreme, în clădirea fostului Comitet Central. Nu m-am simțit niciodată vătămat de ceva. Apoi, cum poți fi “vătămat” într-un birou destul de larg, în care-ți începi munca la 8.30 9.00, iar la 16.30 spargi poarta? Uitați-vă pe Google, la programul ministerului. Ministerul se închide la 16.30!

Raluca Turcan, noul ministru al muncii, a anunțat că începe o verificare a “ajutoarelor sociale”. Sunt prea mulți care atârnă la buget, spune ea.

În România, “ajutorul social” este de 141 de lei (27 de euro), lunar, pentru o persoană și de 527 de lei (107 euro) pentru o familie compusă din 5 persoane. Un prânz, în Centrul Vechi, acolo unde mănâncă șefii ministerului, costă mai mult de 27 de euro. Un singur prânz este mai scump decât ajutorul social primit de un “asistat social”, într-o lună.

Sporul de “vătămat” al secretarului general al ministerului este de 1.361 de lei, net. Salariul minim net, în România, este de 1.386 de lei, egal cu “prima” primită de secretarul general al ministerului amintit. În România, 1,5 milioane de angajați au salariul minim net pe economie, lucrează, majoritatea, în condiții cu adevărat “vătămătoare”, dar nu primesc nimic în plus.

În România, sunt 168.000 – 170.000 de “asistați social” care benficiază de “venitul minim garantat” (datele sunt ale Ministerului Muncii, acestea fluctuează de la o lună la alta).

Să facem o socoteală: 170.000 (numărul de asistați social) x 141 de lei ajutorul lunar x 12 luni, înseamnă 289,6 mil. lei pe an. Asta înseamnă sub 0,1% din bugetul de 322 mld. lei al României, în 2020. Spre comparație, cheltuielile bugetului cu salariile angajaților la stat au fost, în 2020, de 110 miliarde de lei, adică 34% din veniturile de 322 mld. lei ale bugetului consolidat. Nimeni nu vrea să spună cât înseamnă sporurile din sectorul public, dar, observându-le pe cele din Ministerul Muncii, pare că, la nivelul sistemului, ele sunt de cel puțin 20 de ori mai mari decât sumele acordate „asistenților social”.

România este țara cu cea mai slabă protecție socială din UE. Pentru toată protecția socială – aici vorbim de bătrâni, familii cu copii, șomaj, boală, dizabilități – România alocă 11% din PIB, spun datele Eurostat. Media în UE, la acest capitol, este de 19%, ca să nu vorbim de 33% din PIB cât alocă Franța sau 30% cât alocă Germania, Austria sau Olanda.

Liberalii au început însă reforma cu cei mai năpăstuiți dintre oamenii de pe aici, dar, când au ajuns la pensiile speciale și la sporurile aberate, s-au înpotmolit. De la anu’! De la anu’, ce?

România, cum spuneam, este țara din UE cu cel mai mic procent din venituri (și din PIB) alocat asistenței sociale, dar cu cel mai mare procent ca venituri la buget (și din PIB) alocat de o țară europeană pentru salariile din sectorul public – 34% din venituri în 2020, într-un an de criză cumplită. În UE media salariilor publice raportată la venituri este de 22%.

Așa că lupoaica moralistă de la Ministerul Muncii trebuie să-și țină gura, măcar până nu-și taie sporurile aberante ale propriilor săi angajați.

Este greu însă pentru că garnitura PSD este înlocuită cu cea a PNL, USR, UDMR, iar aia se bosumflă: dacă pesediștii au avut sporuri, noi de ce să n-avem?

„Eu am vrut mai mult”, se lamentează premierul Florin Cîțu, cu referire la sporurile aberante din administrație. Ai vrut mai mult, dar ce?

Un guvern care-și face gargară cu apă dintr-o băltoacă stătută.