Lungul drum de la Hobița la Paris. Cum a devenit Constantin Brâncuși unul dintre cei mai apreciați sculptori din lume

”Simplitatea nu este un țel în artă, dar ajungi fără voie la ea, pe măsură ce te apropii de sensul real al lucrurilor”

Constantin Brâncuși s-a născut la 19 februarie 1876, în satul gorjean Hobița, fiind al șaselea copil al soților Radu Nicolae și Maria Brâncuși. Încă de mic copil, învață să sculpteze în lemn, fiind fascinat de ornamentele obiectelor pe care le vedea în jurul său. În copilărie, fuge de mai multe ori de acasă, pentru a încerca să se întrețină singur.

Studiile primare le începe la școala din comuna natală, Peștișani, apoi le continuă la Brădiceni. În perioada 1894-1898 urmează cursurile Școlii de Arte și Meserii din Craiova, unde studiază mecanica, tâmplăria, turnătoria, prelucrarea metalelor și sculptura în lemn. În 1897, își petrece vacanța de vară muncind în secția de finisare artistică a unei fabrici de mobilă din Viena. La sfârșitul acestei experiențe, obține un “Certificat de capacitate”.

În 1898, Brâncuși se stabilește în București. Aici, se înscrie la Școala de Belle-Arte, pe care o absolvă în anul 1902.

Prima operă cu care tânărul Brâncuși s-a făcut remarcat a fost “Bustul lui Vitellius” , pentru care obține un mic premiu, în perioada cât era student în Capitală. Tot atunci, îi sunt recunoscute meritele pentru sculpturile “Cap al lui Lacoon”, “Studiu”și “Ecorșeu”. Toate aceste opere au fost recompensate cu medalii de argint și bronz.

Cititi mai multe pe www.descopera.ro