Lumea ascunsă a Cavalerilor Templieri. Cum au ajuns cea mai puternică și bogată ”corporație religioasă”

Printre străzile aglomerate de turiști, studenți, avocați, autobuze supraetajate, bicicliști și taxiuri negre ale Londrei, se află o clădire care spune povestea Cavalerilor Templieri.

Cunoscută drept Biserica Templului și poziționată în apropierea catedralei Sfântului Paul și a Pieței Trafalgar, clădirea  a fost cândva bastionul Cavalerilor Templieri. Reprezentanți ai ordinului medieval cunoscut drept unul dintre cele mai puternice și bogate culte religioase, ei au trăit, s-au rugat și au muncit aici în intervalul 1185-1312, potrivit unui reportaj al BBC.

În 1120, cavalerii creștini au cucerit Ierusalimul în Prima Cruciadă. Chiar dacă orașul era sigur, rutele de pelerinaj până la acesta erau pline de pericole. Cei care voiau să ajungă la Ierusalim erau deseori atacați, tâlhăriți sau chiar uciși. Câțiva cavaleri s-au dedicat protejării pelerinilor și rutelor pe care mergeau ei.

CUM ARATĂ CLĂDIREA  CARE A FOST CÂNDVA BASTIONUL CAVALERILOR TEMPLIERI

Drept răsplată, regele Ierusalimului le-a oferi un ”sediu central” pe Muntele Templului. Au primit numele de Caveleri Templieri și au devenit renumiți în toată lumea pentru curajul lor. Cavalerii Templieri au devenit și foarte bogați. În 1139,  Papa Inocențiu al II-lea a dat un ordin prin care Cavalerii Templieri deveneau și mai puternici. Acest ordin permitea Cavalerilor Templieri să treacă liber granițele, să fie excluși de la plata taxelor, iar singura autoritate recunoscută rămânea doar Papa. Aceasta era o confirmare a puterii lor, care se pare ca a fost susținută de patronul Ordinului, Bernard de Clairvaux, pentru că l-a ajutat pe Papa Innocentiu să conducă biserica Catolică.

Deși misiunea principală a Ordinului era militară, doar un număr mic de membri se afla efectiv pe frontul de luptă. Restul aveau un rol de sprijin (un fel de spate al frontului, “templier”) , atât pentru ajutorul individual al cavalerilor, cât și pentru a asigura buna funcționare a infrastructurii financiare. Templierii, deși făcuseră un jurământ de sărăcie, în realitate în timp au ajuns să controleze bogății ce depășeau cu mult donațiile directe pentru cauza lor. Unii nobili participanți la cruciade își depuneau averea în mâinile templierilor, pentru perioada cât erau plecați. Acumularea de bogății în acest mod în Europa și Țara Sfântă a dus la apariția primelor scrisori de credit, pentru pelerinii ce călătoreau în Țara Sfântă.

Pe baza acestui amestec de donații și de afaceri, templierii au stabilit o rețea financiară în întreaga creștinătate. Dețineau suprafețe întinse atât în Europa cât și în Orientul Mijlociu; cumpărau și foloseau ferme și podgorii; construiau biserici și castele; erau implicați în manufactură, importuri și exporturi; aveau propria lor flotă navală, și, pentru un timp, dețineau întreaga insulă Cipru. Templierii au fost numiți uneori ca prima corporație multinațională.

În prima jumătate a secolului al XII-lea, a intervenit nevoia unui sediu central mai mare pentru diviza lor londoneză, astfel că până în 1185 au construit Biserica Templului.

În prezent, aceasta nu pare grandioasă, mai ales prin comparație cu Catedrala Sfântului Paul aflată în apropiere. Până în urmă cu aproximativ 13 ani, puțini turiști vizitau acest obiectiv, însă după publicarea romanului ”Codul lui Da Vinci” al autorului Dan Brown, unde una dintre principalele scene descrise era la Biserica Templieră, aici au început să vină circa 500 de vizitatori zilnic.