Legătura dintre The Big Bang Theory și o afacere de succes din România - VIDEO

Piscina Urbană este „jobul de după job” pentru Ana Vișian și Adina Zanet, două tinere din București, cu experiență profesională în media și advertising. După o discuție la o terasă, pe timp de vară, cele două au decis să facă o afacere dintr-o cameră cu bile – mai exact cu 100.000 de bile – asemănătoare spațiilor similare pentru copii. Au investit în proiect 25.000 de euro, din care aproape jumătate au fost fonduri europene. După un an de funcționare și-au recuperat investiția inițială și au ajuns la o cifră de afaceri de aproximativ 50.000 de euro (din activitățile ballpit-ului și ceainăriei care funcționează lângă acest spațiu).

Acum, Piscina Urbană a devenit unul dintre locurile frecventate mai ales de angajații companiilor din Capitală, care vin aici să uite să se relaxeze după orele de muncă și să uite, uneori, că sunt adulți. „În continuare lucrăm în companie cele opt ore pe zi și am încercat să îmbinăm businessul de după job cu locul de muncă”, descrie Vișian modul în care își împarte acum activitățile între munca de la birou și antreprenoriat. De altfel, Ana Vișian nu se află la prima inițiativă de afaceri; a avut anterior un site de teste de matematică pentru copii, care a funcționat aproximativ doi ani și jumătate. Pe acesta publicau teste actuale de matematică, în acord cu programa școlară; copiii primeau medalii, diplome, iar interesul era mare, potrivit tinerei, deopotrivă în ce îi privea pe copii, cât și pe părinți. A renunțat la acest proiect după ce, pe măsură ce copiii avansau spre clasele a treia, a patra, părinții erau mai puțin dispuși să plătească, deși costul era cam la nivelul prețului unui pachet de țigări; în plus, sistemul de plăți online era abia la început și exista o reticență și din acest punct de vedere.

Domeniul în care cele două tinere lucrează acum, advertising și publicitate, este, de altfel, cel din care s-au inspirat și pentru dezvoltarea proiectului. Discuția de la terasă a pornit de la un material publicat de o agenție de publicitate din Regatul Unit; agenția respectivă făcuse un experiment social în jurul Crăciunului prin care au umplut o cameră cu bile, iar cei care intrau în aceasta donau banii unei anumite cauze. S-a creat o vâlvă atât de mare în jurul acestei camere, încât cele două au concluzionat că este o idee bună de afaceri.

Nu a trecut mult până ca ideea să se transforme într-un plan de afaceri; acesta s-a concretizat după ce au găsit oportunitatea de a accesa un program de fonduri europene. Au făcut rapid proiectul, iar după două luni au aflat că au îndeplinit toate criteriile necesare și s-au calificat pentru primirea fondurilor, deși proiectul era privit cu scepticism chiar și de reprezentanții instituției bancare prin care au accesat finanțarea. „Ne-au spus că nu ne dădeau nicio șansă, proiectul fiind unul atipic, dar am îndeplinit într-un final toate criteriile de obținere a finanțării.” Ideea le-a venit în iulie 2015, până la finalul lunii au depus dosarul, în septembrie au primit aprobarea planului de afaceri; bilele au sosit în decembrie 2015, iar deschiderea oficială a fost în ianuarie anul trecut.

Fondurile europene obținute erau de aproximativ 10.000 de euro; pe lângă acestea, cele două tinere au adus și o contribuție proprie de aproximativ 15.000 de euro. Mare parte din buget a fost direcționată pentru producția celor 100.000 de bile din plastic care să umple spațiul de 40 mp transformat în Piscina Urbană. Potrivit Anei Vișian, numărul de 100.000 nu a fost ales întâmplător, ci au ajuns la acesta prin calcule matematice, care au inclus volumul unei bile, repere luate de la spațiile de joacă similare pentru copii, stratul de care aveau nevoie pentru umplerea camerei. După calcule, primul pas era găsirea unui furnizor pentru bile; acesta a fost și cel mai greu lucru în realizarea proiectului.

Dacă inițial plănuiau ca producția să se realizeze în România, ideea s-a schimbat pe parcurs: „Pe lângă faptul că era mai scumpă, în România producția ar fi durat mai mult; aici puteau fi produse aproximativ 5.000 de bile pe săptămână. Am trecut la Turcia, care era, geografic, mai aproape, dar nu ne-am înțeles la preț cu producătorul de jucării de acolo; astfel că am ajuns în China, iar costurile pentru producția și transportul până la București au fost cu 30% mai mici decât suma ce ar fi trebuit direcționată doar producției în România.” Au găsit furnizorul, în procesul de selecție a produselor au primit poze și chiar și mostre cu bilele, care trebuia să îndeplinească o serie de criterii: să fie semitransparente, de pildă, astfel încât să simuleze aspectul de spumă pe care și-l doreau.