Lecțiile antreprenorului român care tocmai și-a vândut afacerea pentru 30 de milioane de euro: Nu faceți afaceri cu statul și uitați că România are granițe

Nu faceți afaceri cu statul și uitați că România are granițe – sunt doar două dintre sfaturile pe care Liviu Drăgan le-a dat la evenimentul Meet the CEO, sfaturi pe care niciunul dintre cei peste 40 de șefi de companii care au participat nu le-au mai oferit până acum. Părintele Charisma, suită de aplicații de business prin care se derulează 10% din PIB-ul României, a vorbit despre evoluția sa și a afacerii TotalSoft, începută acum 20 de ani.

În luna iunie a anului 1994 Liviu Drăgan se afla pe calea Dorobanți, pregătind înființarea TotalSoft, care s-a produs în mod oficial în decembrie. O prevedere legislativă în vigoare la acea dată spunea că o firmă deschisă până la finele anului era scutită de plata impozitului pe profit timp de cinci ani și asta l-a motivat. „Eu habar n-aveam de asta, dar mă sfătuise cineva… Din acest motiv, sunt foarte multe firme înființate în 1994“, zâmbește Drăgan.

Ideea de a înființa o firmă care să se ocupe de producerea de software în 1994 a concurat cu posibilitatea plecării în Canada, pentru o carieră universitară. „Trebuia să mă duc acolo la o universitate, să continuu o carieră universitară, aveam totul aranjat, și apartament, și job, și un salariu, nu foarte mare. Atunci a venit un prieten de-al meu care mi-a propus să facem o firmă de soft.“ Liviu Drăgan a terminat Facultatea de Electroenergetică.

I s-a părut firesc să urmeze această facultate, pentru că tatăl său era profesor universitar în domeniu și era fascinat de ce făcuse acesta. „Mi-am dat și doctoratul în Electroenergetică și cred că datorită acestui lucru, pentru că aveam nevoie foarte de mult de computer, am deviat spre soft și practic am lucrat numai în soft.“ 

Până la doctorat, a fost un elev conștiincios și un student asemenea. „Am terminat în anii ‘80 și mă gândeam să urmez o carieră universitară. Eu nu am dat de comunism decât după ’80, în școală nu îl simțeam. Apoi m-am lovit de comunism și bineînțeles că eram revoltat, mă gândeam: «Să fug, să nu fug?»; a fost o perioadă, între ’80 și ’89, îngrozitoare pentru mine pentru că nu știam de fapt ce vreau să fac, eram foarte ambițios și mă gândeam să fac o carieră universitară, dar nu eram foarte fericit“. Nu a fugit niciunde înainte de 1989 („…între ’80 și ’89 nu am ieșit o zi din țară, nici măcar în Bulgaria. Iar acum am cam 70 de zboruri pe an, e o diferență destul  de mare…“), însă imediat după Revoluție a plecat timp de 3-4 ani din țară, lucrând ca progamator freelancer.

„Am trăit un an de zile în Argentina, la Buenos Aires, apoi am lucrat în Africa, Asia, Italia, în mai multe locuri. Mărturisesc ceva care o să vă șocheze: din punctul de vedere al salariului, câștigam mai bine atunci decât acum, deși acum aș putea să îmi fixez singur salariul.“ Salariul acela deosebit îi era oferit de o firmă germană de consultanță care activa în domeniul petrolier și urmărea cum se desfășoară diverse proiecte din domeniu; Drăgan trebuia să facă tocmai programele care raportau aceste evoluții. „Nu era foarte complicat, mi se păreau lucruri simple, dar pe care trebuia să le fac foarte rapid.“

I-a fost greu să se desprindă de lumea expatriată, odată din pricina câștigurilor mari, dar și din cauza plăcerii de a descoperi lumea (țineți cont că era o perioadă în care globalizarea nu spunea nimic, nimănui). „Era fascinant să cunoști lumea ca expatriat, oameni din toate părțile lumii. Era pentru mine o probă, pentru că intram într-o competiție pe care nu o mai știam și mă simțeam foarte bine. În lumea expatriată, în Africa sau în Asia, erau lucruri foarte complicate și simțeai că nu poți să continui la infinit. Erai foarte folosit, erai un supporting person, iar statutul ăsta de supporting este foarte bine plătit, dar temporar.“ Așa că s-a oprit.

S-a întors în țară și a venit la centrul de calcul al Energomontaj, o companie cu mii de angajați la acea vreme. De acolo a plecat cu șase colegi și a făcut TotalSoft. „Cei șase oameni sunt încă alături de mine, sărbătorim 20 de ani. Sigur că atunci când am înființat TotalSoft nu aveam decât ambiția de a face cea mai puternică companie de soft din România, dar nu aveam viziunea, habar nu aveam cum să o fac. Retrospectiv vorbind, aș putea spune că mi-a ieșit, fără să revendic drepturi de vizionar. Cred că ambiția de multe ori te ajută.“